I am going to be writing on www.yacana.ro from now on

Si d-asta voi muri. Eram intr-o masina zilele trecute si vorbeam despre accidente. Evident si inevitabil despre decapitari. Cum e, m-am intrebat… Nu incercati sa observati un fir logic. Inutil.

Am fost la gradinita, la scoala, la facultate ( siiiiigur ca da ) si din toate am ramas cu niste amintiri. Nostalgii le zic si e bine ca le zic asa. Acum am trecut prin firme. Acum am nostalgii de firme.

Am descoperit ca-s emo. Discut cu Isus in fiecare zi si ne pasam link-uri la pagini care instiga la taiat vene. Amandoi avem probleme - el isi linge ranile io-mi ling nostalgiile. Is nasoale ambele.

De fapt vroiam sa spun cumva ca si acest blog a ajuns in momentul in care tre sa devina o nostalgie. Am decis asta greu si dupa lungi momente de meditatie ( pe dracu’ ).I’ll meet ya on the other side. Ceau.

P.S. nu ma sinucid inca

Ai grija unde-ti bagi … datele

Asa. Deci visu’ meu de cand am venit in Romania si am inceput sa lucrez a fost sa scap de clientii de garsoniera cat mai repede si sa ajung sa lucrez pentru cei mari. Oh da! La new-media ( plecaciuni somitatilor ) am avut prima experienta de acest fel - am lucrat cu clenti mari. Asta inseamna responsabilitate si dead-line-uri crude. Si atat. In ecuatie este foarte rar inclusa creativitatea. Evident ca noi (echipa), tineri fiind, credeam in conceptele de “viata frumoasa” si “clenti deschisi la minte”. Incercam sa oferim idei cat mai creative. Uneori porneau de la idei de succes de afara care erau ulterior prelucrate si imbunatatite iar alte ori erau idei originale ( deci nu din acelea care nu s-au mai facut vreodata pe pamant ci mai degraba din acelea de care n-am auzit noi ). Unele din ele imi placeau chiar si mie. Nu si clientilor. As da si nume dar n-am voie sa injur pe post.

Astfel s-a spulberat visul meu de a lucra cu cei mari. Cu cei mici faceam chestii mai frumoase. Marimea conteaza. Pe zi ce trece vad tot mai mult si regret faptul ca lucrez cu nume mari in Romania. Numai cacat. Credeti-ma pe cuvant.

Un prieten de-al meu a decis la un moment dat ca e timpul sa se angajeze intr-o firma adevarata. Avea ca optiuni MB Dragan si Kinecto. M-a rugat sa il ajut sa decida. Am deschis MB Dragan, am deschis Kinecto. I-am recomandat MB Dragan dintr-un singur motiv ( probabil extrem de subiectiv ) - pe prima pagina la Kinecto am vazut Bancpost. No offence, Kinecto. Nu stiu nimic despre Bancpost. Poate-s cei mai tari clienti din lume.

Clientii mari ucid creativitatea. Lor le trebuie solutii fixe. Poza, text si eventual steluta cu NOU! Nu spun ca MB Dragan nu are clienti mari. Nu stiu ce clienti au. La ei pe site n-am vazut nume de banci. Asta a contat cel mai mult.

Later edit:

Am avut o polemica intreaga cu Andi Stancu. Mi-a spus ca-s frustrat. Evident. Altfel n-as mai fi scris acest material. Pe de alta parte imi spune ca n-ar trebui sa dau vina pe Romania ci pe mine insumi pentru faptul ca probabil n-am oferit idei suficient de creative. Ney. Au existat unele idei bune.

Fac o scurta paranteza aici. Dupa ce am plecat de la TheGroup aveam o mare problema in a-mi gasi un loc de munca. Vroiam sa-mi gasesc o agentie extraordinara. Un fel de F-I al Romaniei. Nu am reusit si pe zi ce trecea ma stresam din ce in ce mai tare. Intr-o zi mi-am dat seama cat sunt de prost. Eviden ca nu exista nici un fel de agentie extraordinara in Romania atata timp cat toata lumea o cauta si nimeni n-o face. Si aici nu ma refer la actul de a fonda o agentie. Aici ma refer la o mentalitate constructiva “merg intr-o agentie micuta, facem chestii cul impreuna si toata lumea va dori sa vina la noi“. In principiu d-asta am venit la Kubis, un start-up.

Si dupa aceasta “scurta” paranteza - intr-un final am descoperit ca nu conteaza firma, ideile sau oamenii. Conteaza foarte mult cat sunt de deschisi la minte clientii si cat de mari maestri sunt cei de la client service. S-ar putea sa ma insel.

Data viitoare cand va mai simtiti atacati direct de cele scrise de mine mai sus ganditi-va ca sunt doar niste pareri.

Stateam in intersectia de la Unirii si asteptam verdele semaforului. La un moment dat s-a auzit un scartait de roti si un zgomot puternic de pumn aterizat pe finul metal de Logan. M-am intors si am vazut un britanic pe trecerea de pietoni cu o mana indreptata inspre semnul care indica o trecere de pietoni “What does tha fecking sign mean? What does that fecking sign mean?”. Evident, taximetristul a coborat din taxi, a facut turul taxiului prin spate desi era mai aproape sa-l faca prin fatza, si s-a indarjit la eroul nostru, britanicul. Britanicul si-a scos tricoul “WANT A FECKING PIECE OF ME? COME ON!” ( probabil. recunosc, n-as putea sa redau cu exact modul in care s-a exprimat ).

Atunci mi-am dat seama ca inceput sa puta a cacat. Taximetristul s-a cacat pe el. S-a urcat in taxi si a plecat.

* clapp *

Doamnelor si domnilor, am asistat la cea mai frumoasa demonstratie de atitudine.

…with her first groovy tooth

Q: Cum arata o canapea porno
A: Desfacuta

&

Q: Cum ar fi un lift inventat proiectat de Apple ( recte iLift )
A: Ar avea in loc de butoane - slider

Deci aveti in imagine o poza care a fost folosita in articolul acesta. Da, e un articol cu TheGroup si Vlad Stan, plin de blabla-uri ca si toate celelalte articole din ziarele Romanesti. Ati vazut, am pus link-uri. Asta ca sa stiti ca nu ii urasc. Nu e suficient? Mai vreti? TheGroup Vlad Stan TheGroup Vlad Stan TheGroup Vlad Stan TheGroup Vlad Stan TheGroup Vlad Stan. Acum e ok? Deci nu ii urasc si nici macar nu vreau sa va vorbesc despre ei. De fapt, vreau sa va vorbesc despre scaun. Da, e un scaun in acea poza pe care am postat-o acolo. Si da, stiu ca nu l-ati loat in seama pentru ca ce prost se uita la scaun intr-o poza in care apare Vlad Stan (iar cu link, da?). Ma folosesc de faptul ca inteleg limba rusa pentru a scrie materiale interesante pe blog.

Deci sa revenim. Pe acel scaun sunt imprimate in principiu niste printuri rusesti din perioada socialista. 2 scaune similare erau parcate la receptia TheGroup (aveti link mai sus). Acum stiu ca tot ce e rusesc si pe de-asupra mai e si sovietic e foarte trendy. Proabil din cauza asta or decis sa-l imortalizeze pe domnul Stan pe un scaun d-ala - ca sa ii dubleze culnesu’. PRoblema e ca domnii respectivi au uitat ca poa sa scrie ceva nasol pe acele scaune. Nu, nu scrie nici “pula” si nici “pizda”. Deci acolo in spatele lu’ domnu’ Stan e scris PAINE-PATRIEI. Foarte …. bun.

Nu vreti sa stiti cat de tampiti sunt!