• Shortcuts : 'n' next unread feed - 'p' previous unread feed • Styles : 1 2

» Publishers, Monetize your RSS feeds with FeedShow:  More infos  (Show/Hide Ads)


Date: Tuesday, 02 Jun 2009 22:08

"A friend in need is a pest."

* * * 

Intr-o vizita la Brasov am reusit vaste performante automobilistice:

  • Am mers prea repede prin localitati (75km/h), deoarece ma depasea absolut toata lumea injurand - dovada ca oricat ai vrea e imposibil sa respecti regulile de circulatie aplicate prostesc (drumurile cele mai mari trec prin sate?!).
  • Mi-am rupt masina traversand centura Ploiestiului. Cel mai traficat drum din tara trece prin niste hartoape inimaginabile.
  • Am experimentat craterele Brasov - Bran, pe uscat si pe ploaie, fiind foarte aproape de a ma integra intr-un BMW vechi care reusea sa depaseasca cu peste 100km/h noapea, pe ploaie, in zona intens circulata, cu gropi si balti…
  • Am vazut ce inseamna o furtuna pentru infrastructura oraselor romanesti (chiar si in seara asta in Bucuresti)

N-am reusit tot drumul sa nu observ afisele electorale care ma indemnau sa votez. Cred ca sunt oameni care ma considera suficient de dobitoc ca dupa umilinta din trafic sa ma duc sa votez. O sa ma duc doar sa votez impotriva cuiva, cand chiar voi simti nevoia. Pana atunci isi pot baga afisele alea mari unde stiu ei mai bine, alaturi de indemnurile la responsabilitate civica. Mi se pare ca primim un mare si constant scuipat in fata cu situatia asta. Nu ma intereseaza cine sunt vinovatii (ca oricum toti dau vina pe ceilalti) si cine sunt salvatorii (ca oricum toti pozeaza in salvatoir) - ii rog doar sa ma anunte cand sunt gata drumurile ca sa-mi fac si eu datoria de a alege (macar atunci o sa cred ca am intre ce/cine sa aleg). Pana atunci, succes la campanie! Sa castige cel care are o cantitate suficienta de minte incat sa-si dea seama ca poti castiga oamenii asigurandu-le nevoile minime (si ii poti indeparta profitand la nesfarsit din abuzul celor mai elementare nevoi).

* * *

Ma gandesc sa pun bazele unui sistem care sa permita angajarea catorva sute de oameni din toata tara. S-ar potrivi perfect celor care sunt muncitori, inclusiv peste 50 de ani, au nevoie de ajutor pe partea comerciala si isi doresc sa castige cel putin 1500-2500 RON net lunar. 

Ar fi vorba despre o mica franciza pentru echipe de 2-3 oameni care sa asigure niste serivicii de baza necesare in aproape orice oras din tara:

  • servicii de curatare/mentenanta pentru aparate de aer conditionat (trebuie facute macar 1 data pe an)
  • servicii de curatare/mentenanta pentru centrale termice (la fel, sunt necesare pentru buna functionare)
  • alte servicii marunte legate de intretinerea unor echipamente sau operatiuni tehnice (mereu necesare pe la casele celor mai putin priceputi - ca si mine)

Costurile de inceput sunt minime (aprox. 2000 RON de persoana) folosite pentru autorizare si unelte. Central se asigura suport, dispecerat, materialele speciale necesare, partea de promovare, cursurile necesare pentru specializare samd. - o mica afacere atent coordonata.

Consider ca un astfel de sistem de franciza ar putea integra foarte bine persoane care vor sa munceasca, sunt dispuse sa invete, au o pregatire medie, indiferent de varsta. Problemele principale (hartiile, ofertele, preturile, promovarea, instruirea) carora oamenii de acest fel nu le fac usor fata ar fi rezolvate de la bun inceput intr-o astfel de franciza.

M-ar ajuta impresiile voastre, eventual sa intrebati cateva persoane care se potrivesc descrierii ce parere au despre o astfel de initiativa si daca ar participa.

 * * *

Am cateva anunturi de facut si profit de ocazie:

  1. Conectoo a lansat Conectoo Start.  Conectoo este o companie care ofera servicii de email curat pentru cei care tansmit newslettere sau au volumuri mari de email. Conectoo Start este un concurs deschis care sustine si promoveaza startup-urile din mediul online romanesc, oferind lunar pachete gratuite de servicii de email marketing celor mai promitatoare şi inovative dintre acestea (1 milion de mesaje!). Felicitari lui Bogdan Iordache, fondatorul Conectoo.ro si al StagiiPeBune.ro - pentru politica antispam sanatoasa si pentru ca reuseste sa livreze multe mailuri la Yahoo, lucru de care eu nu sunt capabil ;-)
     
  2. CERF se reinventeaza - devine din targ consumer, targ B2B. Se observa bagheta lui Manafu. Voi participa si eu cu o prezentare in cadrul Technology Forum, in panelul de Open Source, Vineri 5 Iunie, ora 16.30. Din nefericire, ultimele editii ale CERF au fost niste deziluzii majore pentru mine (totul a inceput cu prima vizita la CeBit). M-as bucura sa-si revina si cred ca s-au pozitionat bine. Incerc si anul acesta, desi mereu zic ca nu voi mai merge la editia viitoare. It better not suck! ca sa-i citez pe marii ganditori postmodernisti Beavis si Butthead.
     
  3. AITC.ro este siteul Asociatiei de Interventie Terapeutica in Criza. Scopul lor este de a ajuta oamenii aflati in dificultate sociala critica, si anume persoane aflate in categoria de "victime ale excluderii sociale". Desi se afla la inceput, fondatorii AITC fac progrese in sustinerea schimbarii legislatiei care defineste abuzul sexual, fizic, emotional sau psihologic. Eu i-am ajutat sa ajute. Cred ca si voi ii puteti ajuta. Cred ca un inceput ar fi sa le sugerati cum sa-si organizeze prezenta online pentru a-si transmite mai bine mesajul.

 

Author: "Dragos Manac" Tags: "Evolutie Personala, Hotnews, Neclasifica..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Wednesday, 27 May 2009 06:31

 

"If hard work were such a wonderful thing, surely the rich would have kept it all to themselves."

Nota: Acest post este inspirat de o discutie avuta ieri cu un amic aflat cu cativa ani buni inaintea mea.

De ce muncim? Pare o intrebare absolut banala, dar are raspunsuri complexe. Am facut un mic studiu intre prieteni si am obtinut o lista de motive pentru care oamenii muncesc: pentru bani, pentru a iesi la pensie si a fi linistiti, pentru a-si acoperi nevoile, din frica, pentru familie, pentru placerile proprii,  din inertie sau pentru a nu se plictisi, din dorinta de afirmare, pentru a avea un scop, pentru a se simti utili samd.

O sa sarim peste teoria motivatiei si piramida lui Maslow. Ar fi raspunsul simplu, de la scoala, care ne ofera doar explicatiile de baza si ne impiedica sa aprofundam problema.

Muncim pentru a ne acoperi nevoile primare. Asta pare a fi explicatia simpla si rapida. Totusi, acoperirea nevoilor primare este extrem de facila astazi. E suficient ca putini sa munceasca efectiv pentru a produce necesarul tuturor, mai ales intr-o societate evoluata. Risc sa spun ca pentru un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza.

Muncim pentru familie, pensie, linistea viitoare. Pare a fi o motivatie valida, insa presupune faptul ca muncim pentru o rasplata din viitor sau pentru altcineva (familie). Asta ne scuteste de alte intrebari si ne ofera comoditatea de a regreta decizia peste zeci de ani - daca avem norocul sa iesim la pensie.

Muncim pentru bani. Banii ne sunt necesari pentru a acoperi nevoile primare, nevoile curente (usor expandabile) si pentru a contribui la fondul pentru pensionare (viitorul incert). Aici apar cateva intrebari:

  • Din cei care "muncesc pentru bani" oare cati castiga cu adevarat bani? Presupun ca daca te-ai considera un pescar bun sau profesionist nu ai arata prea bine in breasla cu 3 pesti mici prinsi lunar. Astfel, daca muncesti pentru bani, ar trebui sa castigi o suma semnificativa.
  • Ce valoare au acei bani pentru tine? Nu ma refer la valoarea de piata, ci la ceea ce faci efectiv cu banii. Presupun ca nimeni nu munceste pentru a fi cel mai bogat din cimitir sau #1 in vreun Top Hagi Tudose. Ai banii. Stii sa ii folosesti? Ii folosesti cum trebuie pentru a trai? Sau te folosesc ei pe tine, cunoscandu-ti slabiciunea?
  • Cand te opresti? Teoria amicului meu este ca daca reusesti sa castigi ~10.000 EUR pe luna ai acces la 98% din ceea ce-ti poate oferi lumea. Tind sa fiu de acord. Oricum ceilalti 2% iti permit calatorii in spatiu, avion privat mic vs. business class  sau acces la proprietati si cluburi exclusiviste - asadar o lume care ofera prea putin in comparatie cu costurile sale. Plus, ai nevoie de mult timp sa reusesti sa traiesti un pic din cei 98% disponibili, asa ca nu-ti ramane timp pentru grija a ceea ce nu poti face.

Muncim pentru a ne auto-valida, pentru a ne afirma, pentru a invata. Din nou, o motivatie frumoasa si valida. E minunat daca reusim sa muncim din acest motiv si sa ne indeplinim propriile scopuri. De multe ori ajungem sa spunem asta doar ca sa sune bine, iar cand intram in amanunte constatam ca nu ne place deloc munca noastra si ca ne-am indepartat de obiectivul initial (afirmarea, validarea, cunoasterea) si ajungem sa ne scuzam folosind celelalte motivatii la indemana.

De ce muncesc eu? Aproape toti m-au intrebat Dar tu de ce muncesti?. Raspunsul meu la intrebarea asta:

  • Muncesc pentru bani. Vreau banii respectivi pentru a putea avea acces la domenii sau locuri noi. Am trecut de multa vreme de muncesc pentru a-mi acoperi nevoile, deoarece mi se pare o gandire distructiva/limitativa, indiferent de suma vehiculata.
  • Muncesc pentru a crea sisteme care functioneaza (produse, servicii, etc) atat de bine incat nu sunt observate (serios!). Lucrurile complexe si bine facute in care sunt implicat imi dau o satisfactie interioara deosebita (chiar si atunci cand nu produc bani).
  • Muncesc pentru ca e o metoda practica de a intalni oameni, de a lega prietenii si de a socializa in general. Nu sunt izolat, insa cred ca e mult mai usor ca muncind sa gasesti oameni cu interese si aspiratii comune. Plus, imbini utilul cu placutul.
  • Muncesc pentru ca munca ma ajuta sa-i pot ajuta pe altii si sa am grija de ai mei.

Totusi. De ce muncim? Daca renuntam la raspunsurile formale, sunt cateva motive clare pentru care muncim:

  1. Muncim din inertie, pentru ca asta am fost invatati ca trebuie sa facem. Daca nu am munci am fi stigamatizati social. Eu nu cred in ce trebuie social, insa sunt putini cei care pot rezista fara aprobarea celor din jur.
  2. Muncim din frica deoarece ni se pare ca fara respectiva munca nu o sa ne mai putem acoperi nevoile primare (vom muri de foame, singuri, mizerabili, dispretuiti de cei din jur).
  3. Muncim pentru ca e alegerea usoara. Munca ne ofera scuza perfecta de a nu face ceea ce ne dorim. Muncim, deci pare ca facem fix ceea ce trebuie. Nu avem rezultate in directia dorita deoarece muncim cat sa ne mintim singuri, nu sa realizam ceea ce ne-am propus (pentru ca e mult mai greu sa afli si apoi sa faci ce-ti doresti decat sa muncesti 4-8-12 ore pe zi).
  4. Muncim pentru ca am facut asta mereu, iar daca nu am mai face-o ne-am pierde identitatea. Acesta este cel mai bun semn ca esti nimeni sau ca esti doar ceea ce faci (ambele ipostaze lasa mult loc de mai bine).

De ce ar trebui sa muncim? Pentru a obtine ceea ce ne dorim - si spun NU oricarui alt motiv! Poate ne dorim faima - pentru faima nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim putere - pentru putere nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim o viata linistita - pentru o viata linistita nu ai decat nevoi minimale. Poate ne dorim o viata in care sa avem parte de 99% din ce ofera Terra - avem nevoie fie de bani, fie de putere, fie de faima intr-o doza sanatoasa, dar destul de usor de atins.  Pana acum nu am contrazis cu nimic motivele anterioare, insa …

Munca este un mijloc prin care ne indeplinim obiectivele in viata. Cred ca asta ar fi o buna viziune asupra muncii. Neaparat trebuie sa definim acele obiective. Fara ele vom folosi munca drept scuza, iar munca se va transforma din unealta in proprietar de sclavi. Obiectivele pot fi variabile, la fel si volumul de munca, cata vreme le dozam potrivit.

Muncim cu adevarat pentru ceea ce ne dorim atunci cand munca noastra are si beneficii imediate. Nu spun ca trebuie sa lucram doar pentru castigul pe termen scurt - doar ca existenta acestuia ne asigura ca suntem pe drumul cel bun. Rareori poti obtine imediat toate roadele muncii tale. Atunci cand nu castigi nici macar o particica din ceea ce-ti doresti inseamna ca nu muncesti pentru ceea ce trebuie. Poti sa te minti gandindu-te la rezultatele viitoare, dar nu o sa o faci decat sa-ti amani deziluzia. Nu e nevoie sa astepti pensia pentru a te bucura de viata. O poti face imediat ce ai inceput sa muncesti pentru visele tale, deoarece imediat vor aparea si roadele muncii tale (mijloacele).

Asadar, pentru a raspunde corect la intrebarea "De ce muncim?" nu ne ramane decat sa ne definim si sa ne masuram obiectivele in viata (macar 1 data pe an ;-) Aici situatia se clarifica sau se complica extrem. Va las sa va ganditi!

Author: "Dragos Manac" Tags: "Afaceri, Banii tai, Evolutie Personala, ..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Thursday, 21 May 2009 16:31

"Keepin’ it real enables me to make another meal."

Cred ca sunt atras de domeniile la inceput de drum. Asta sau, poate, imi place tehnica, iar aici totul este la inceput de drum. In ultimii ani am fost implicat in comunitatea de Linux, in proiecte web si in advertising online. Implicarea asta mi-a permis sa vad niste modele de comportament. Apreciez mult toate aceste domenii si oamenii implicati, tocmai de asta as vrea sa subliniez niste erori comune. Am sa ma opresc asupra publicitatii online, deoarece ea pare a fi cea mai discutata in ultima vreme.

Bannerul a murit! Toata lumea iti va spune asta, fara exceptie. Consider ca bannerul seamana cu heroina, pornografia si banii: mereu vrei mai mult, dar "mai mult" nu e neaparat "mai bine". Bannerele tot mai mari, tot mai agasante, tot mai "bogate" au ajuns sa scarbeasca utilizatorii. Asta nu inseamna ca bannerul nu functioneaza sau ca va muri maine.

Marile avantaje ale bannerului:

  • model simplu de inteles, vizual, derivat din print/tv
  • usor de observat, masurat/numarat
  • usor de produs deoarece materialele vizuale exista mereu in cadrul unei campanii generice
  • prima forma de advertising online, inertie mare

Din aceste avantaje esentiale rezulta si dezavantajul major: usurinta de a abuza de bannere. Iar aceasta usurinta a facut ca bannerul sa ajunga undeva langa spam ca popularitate. La fel ca si emailul, bannerul este in esenta o unealta buna, dar poate fi prost folosita cu usurinta. Nu va muri, ci se va aseza acolo unde ii este locul, atunci cand vom invata sa-l folosim la potentialul corect. Cand se va intampla asta? Imediat dupa momentul in care toti zic ca va muri ( in maxim 2-4 ani). 

Clientul nu intelege (si este prost)! Auzim asta in multe domenii. E usor sa spunem ca nu intelege clientul, mai ales cand noi nu intelegem:

  • cum sa-i explicam serviciul/produsul
  • cum sa-i aducem beneficii directe, clare, cuantificabile
  • situatia clientului, oamenii clientului, pregatirea clientului, limbajul clientului … samd

Daca un client refuza sa foloseasca o unealta care ii aduce beneficii inseamna ca este un prost manager al propriului business. De multe ori refuzul nu vine din nestiinta sa, ci din nestiinta celor angajati de el sa-i prezinte si sa foloseasca noile unelte. Oricum, nu trebuie sa-i plangem noi soarta, ca profesionisti. Ar trebui sa ne bucuram de atitudinea sa, cata vreme exista concurenta sa care stie sa foloseasca aceste noi unelte si e gata sa plateasca.

Sunt ani de zile in care clientul a digerat siteuri in flash (cand trebuia text) sau mizerii SEO (cand informatia s-a pierdut in text). In acesti ani nu a avut neaparat rezultate majore, insa a avut cu siguranta costuri. Sa-l faci prost si incapabil de a intelege este cel putin ipocrit, cata vreme reticenta lui este construita pe esecurile tale.

Sunt prea putini bani! Adevarul e ca fiecare industrie atrage, in medie, cam atati bani cat merita. Sunt prea putini bani fata de ce? Fata de dorintele, aspiratiile si inchipuirile noastre. Nu cred ca sunt prea putini bani fata de realizari. Cred ca un client cand are rezultate cuantificabile, directe, plateste. Cu cat are mai multe rezultate - cu atat  mai mult plateste.

Putem iesi din cercul vicios al banilor livrand calitate si rezultate si fiind platiti in consecinta. Desigur, daca industria in sine creste (aproape mereu conjunctural, fara meritul nostru) vor exista mai multi bani, dar si mai multi aspiranti.

Capcana rezultatelor. Ideea simpla care se desprinde acum din piata (si din spusele mele de mai sus) este ca trebuie sa mergem pe o plata a rezultatelor. De aici se trage concluzia ca orice client trebuie sa plateasca doar atunci cand are un rezultate si numai pentru rezultatele obtinute. Ca sa nu cadem intr-o capcana, trebuie sa analizam situatia simplificata la maxim:

  1. Exista o companie care doreste sa vanda un anumit produs utilizatorilor de internet (castraveti)
  2. Exista agentiile media, aflate in slujba companiilor, care fac strategia de comunicare si vanzare a produsului, inclusiv pe Internet (producatorul bannerului cu castraveti)
  3. Exista publisherii, cei care ofera spatiul efectiv (gardul pe care se afiseaza bannerul cu castraveti).

Ciclul actual este urmatorul: compania vanzatoare de castraveti merge la o agentie, agentia face un banner cat mai mare si mai interactiv, bannerul este afisat de mii de ori pe siteurile publisherilor.

Banii curg astfel: compania vanzatoare plateste agentia pentru creatia bannerului si pentru cumparat spatiul de la publisheri.

Rezultatele? Se vand (sau nu) produsele. Daca nu se vand, clientul este nemultumit de Internet si vrea preturi mai mici la spatiile de afisare si afise mai mari, sperand ca astfel va vinde mai mult. Agentia pune presiune pe publisher si cumpara mai mult spatiu cu mai putini bani, ruleaza noi campanii, rezultatele risca iar sa fie slabe, asa ca se pune si mai multa presiune - si tot asa.

Solutia pare a fi plata la rezultate. Ok. Dar plata catre cine? Plata catre publisheri bazata pe rezultate este solutia simpla, insa, deseori, incorecta. De ce incorecta? Pentru ca s-ar putea ca reclama sa fie prost facuta si neinteresanta, iar strategia propusa de agentie - nepotrivita. Chiar daca reclama va fi afisata de 1 milion de ori pe tot ecranul, ea nu va vinde, ci doar va irita potentialii clienti (care isi formeaza o parere proasta si despre vanzator, si despre publisher).

Plata la rezultate catre agentie este cheia eficientei. O reclama buna vinde bine. Daca ai costuri de achizitie mici si o reclama buna vei reusi sa vinzi mult platind putin.  Daca platesti mult pentru rezultate, chiar si publisherul este interesat sa ajute la promovare cu idei si pozitionare cat mai buna, pentru a te taxa cat mai mult, oferind un maxim de rezultate.

In fine, discutia poate continua la infinit. Publisherul poate oferi spatii pozitionate prost, agentia poate face bannere slabe si iritante pe care se da click doar accidental, iar vanzatorul poate insista sa comunice/vanda intr-un mod ineficient (dar in ton cu cultura organizationala sau varii apucaturi interne).

Ce incerc sa subliniez este ca atunci cand se doreste plata rezultatelor trebuie analizate atent implicarea fiecarei entitati, ce trebuie sa livreze fiecare, in ce masura se indeplinesc obligatiile si obiectivele. Vina poate fi mereu a oricui, in orice doza, insa succesul este posibil doar atunci cand toate cele (minim) 3 entitati implicate isi fac bine datoria.

Pana la urma vom trece de toate aceste dificultati. Se va intra in etapa de maturizare in care vom vedea altfel piata, clientii, serviciile noastre. Totusi, domeniul in sine va fi permanent afectat de anii tineretii, de aceea cred ca e momentul sa constientizam problemele si sa nu le agravam alegand solutia simpla: tipetele si aratatul cu degetul.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Banii tai, Hotnews, Neclasificate, Recom..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Monday, 04 May 2009 10:04

"He who controls the present, controls the past. He who controls the past, controls the future."

Cat de mult succes credeti ca ar avea primul provider de Internet de la noi care ar oferi o solutie de filtrare a continutului web clientilor lor? Cred ca o multime de parinti ar alege sa limiteze accesul copiilor la unele tipuri de continut, iar providerul poate asigura cel mai bine acest serviciu (software-ul local nu este o piedica). Livigent e prima solutie de acest fel care intelege si continutul in limba romana.

Livigent este si unul dintre cele mai complexe proiecte tehnice la care am lucrat. Am participat la partea initiala de cercetare pentru acest produs care face analiza traficului web al unei retele, depisteaza in timp real tipul continutului si schimba sau blocheaza continutul nepotrivit.

Toate astea se intamplau acum 3 ani. Din proiectul de cercetare inceput de noi s-a creat o companie, luand o parte din oamenii din proiect si angajand altii. Compania se numeste RnD Software. Timp de 3 ani s-a format o echipa extrem de competenta, avand angajati cativa dintre oamenii cei mai inteligenti pe care-i cunosc. Rezultatul muncii lor, cuplat cu o investitie considerablia (cred ca $1-2M), este Livigent.

Livigent este un produs care face Intelligent Web Control, adica filtreaza accesul la internet pe baza unor criterii (tip de continut al paginilor, trafic p2p sau mesagerie instant, program orar, banda utilizata, etc.), in timp real (asta inseamna incredibil de multa munca) pentru retelele corporate, provideri de internet sau utilizatori business. Partea interesanta este ca produsul nu functioneaza ca un blacklist cu URL-uri, ci detecteaza si analizeaza cuvintele, ceea ce-l face foarte flexibil ca utilizare si extrem de inteligent. Cum se face asta in cateva milisecunde, insesizabil pentru utilizator si inlocuindu-se imaginile cu porn? Aici s-au cheltuit banii pe dezvoltare :) si s-a hackuit o gramada kernelul Linux.

Avantajul? Cresterea productivitatii, risc scazut de infectare cu malware via web, control asupra timpului petrecut online (fie si numai prin analizarea rapoartelor de trafic). Poate ca nu pare a fi direct o problema, dar un astfel de produs devine necesar atunci cand copilul tau acceseaza pornografie, cand angajatii pierd timp pe bloguri ;-) (sau pron) sau cand risti sa fii dat in judecata pentru ca din compania ta se downloadeaza filme sau muzica piratata (lucru comun si la noi in tara).

Livigent il are ca investitor pe Zelig Rosenthal, un domn din New York extrem de bun businessman. Recunosc ca o multime din ceea ce stiu astazi legat de business stiu datorita lui. Dupa glumele colegilor, s-a intalnit scoala evreiasca cu cea olteneasca.

Dl. Rosenthal detine si un provider de Internet special ce opereaza in US si Canada, denumit The Jnet, care ofera Internet filtrat comunitatilor evreiesti ortodoxe. Mai nou folosesc o versiune speciala de Livigent pentru a oferi produsul. Serviciul are un succes extraordinar pe nisa sa in SUA. Asta ma face sa raspund la intrebarea din deschidere: cred ca si in Romania exista o piata foarte buna pentru acest serviciu.

Puteti testa Livigent online ca proxy sau analizand cate un URL vizitand www.livigent.com. Va recomand sa cititi si White Paper-urile pentru exemple de aplicabilitate practica. Produsul ruleaza pe un appliance dedicat, ca proxy sau ca router, in interiorul companiei sau la ISP. Costurile serviciului sunt reduse, fiind comparabile cu cele ale unui antivirus.

Compania cauta distributiori si clienti locali! Foarte probabil in perioada urmatoare partea de vanzari se va muta la New York. Am tinut sa scriu despre Livigent deoarece ingineresc este un produs extraordinar, iar pe nisa sa eu il consider echivalent cu Bitdefender ca antivirus. Vreau sa-l laud cat inca mai are eticheta de  "made in Romania" pe el si ma bucur ca am ajutat la inceputurile sale.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Afaceri, Hotnews, Linux, Neclasificate, ..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Tuesday, 28 Apr 2009 19:33

"The World is a book, and those who do not travel read only a page."

Acum vreo 10 ani discutam cu o persoana din Germania. Imi spunea ca pot veni oricand acolo, cata vreme asta vreau. Mi se parea o destinatie incredibila. Din toata discutia mi-a ramas un singur lucru: granita exista doar in mintea ta. Am avut nevoie de mult timp sa-mi dau seama de adevarul asta.

Libertatea de a calatori si cea de a activa international mi se par acum cele mai mari privilegii de care poti beneficia. Fiecare calatorie in care am fost mi-a oferit o multime de informatii, adevarate lectii. Dupa cateva ore de zbor cu avionul poti sa ajungi intr-o cu totul alta lume. Reguli noi, semnificatii noi, lucruri noi, istorie, o multime de lucruri din care poti invata si care iti ofera o noua dimensiune a realitatii.

Mi-as dori ca in Romania sa existe traditia de a calatori cat esti tanar, asa cum se intampla in Occident. E o experienta necesara, iar daca-ti lipseste poti spune ca ai pierdut mult din ceea ce iti ofera viata.

Orice calatorie se incheie cu o depresie de cel putin o saptamana pentru mine. As putea sa stau si sa plang starea drumurilor, rautatea oamenilor, micimea care ne inconjoara. As putea sa trag si sa sper ca peste 20 de ani lucrurile vor fi mai bune in Romania. Am ajuns sa am suficienta minte incat sa nu-mi asum niciuna din cele doua corvoade. De fiecare data ma gandesc cum o sa plec, iar cand sunt plecat ma bucur de asta. De fiecare data imi dau seama cata frumusete exista in lumea asta si cat de putin fac pentru a o atinge.

Romania nu se va schimba niciodata in bine. Aproape nimic nu schimba semnificativ si rapid o tara in bine (exceptand, poate, revolutiile). Romania a fost un loc neplacut si va ramane la fel. Oamenii nu s-au schimbat cu nimic fundamental in ultimele doua mii de ani. Evolutia nu vine peste noi, ci noi ajungem sa evoluam intelegand ceea ce ne inconjoara. De aceea e esential sa rupem granitele mentale, care sunt mai mari, mai puternice si mai prezente ca orice bariere fizice ridicate de oameni sau de natura. Ma bucur ca sunt roman tocmai pentru ca e suficient de rau incat sa invat sa apreciez binele si suficient de bine incat sa fiu ferit de raul absolut. E o pozitie foarte buna, extrem de motivanta!

Internetul ar trebui sa ne motiveze sa vedem cat mai multe locuri si sa lucram in piata satului global. Din pacate uneori crezi ca usurinta cu care accesezi informatiile te scuteste de deplasare si ca nu conteaza atat de mult sa fii acolo. Nimic mai fals! Mai rau, Internetul ne ofera si o scuza buna pentru a nu mai interactiona direct cu oamenii.

Ca sa scap de apasarea legilor proaste, a drumurilor cu gropi si a oamenilor ingusti la minte m-am hotarat sa plec. A fost cea mai buna decizie pe care am luat-o anul acesta. Am renuntat la a-mi cumpara casa si la a-mi imagina viata aici. Am reziliat contracte, am suspendat activitati, mi-am informat parintii inlacrimati :) Dintr-o data totul a devenit mai placut. Mi-am gasit o insula pe care sa ma mut, iar lucrurile au inceput sa fie relaxate. Nu m-am mutat (inca) si nici nu stiu cand o voi face, dar mi-am castigat libertatea. Dupa asta m-am hotarat sa incep iar sa calatoresc, ca sa-mi pot alege linistit locul in care vreau sa stau. Contrar parerii generale exista multe locuri in lume mai frumoase, mai ieftine si mai civilizate decat optiunea implicita (satul in care te-ai nascut, municipiul, Bucuresti).

Saptamana trecuta am fost in Malta, cu escala prin Budapesta si Munchen. Am descoperit un loc fabulos. Am intalnit sute de profesionisti la summitul partenerilor RedHat, genul de oameni cu care iti face placere sa porti o conversatie sau sa lucrezi. Oameni bine pregatiti care chiar fac ceva. Am stat cateva minute de vorba cu Jim Whitehurst, CEO-ul RedHat (am si poza, spre incantarea mea) si diversi domni cu rol de CEO la companii despre care citesc pe Digg ;-) Extraordinar cat de usor e sa intalnesti oameni extraordinari! Ca sa-mi treaca depresia de saptamana asta voi merge la Solar Expo in Verona saptamana viitoare. Pana la urmatorul Mai Tai pe vreo insula am decis ca e timpul sa lucrez cu companii de afara, sa calatoresc cat mai mult, sa scriu in engleza pe un nou blog/website si sa activez in piata externa, cea care conteaza. Revin cu updateuri pe tema asta.

Deciziile radicale de mutare mi-au fost alimentate si de faptul ca au trecut atatia ani in care m-am complacut in a fi legat de locuri in care mi se parea ca sunt relevant si am un soi de importanta. Un text a lui Seneca (via Tim Ferris) m-a facut sa-mi dau seama cat de putine lucruri se schimba in cateva mii de ani, cat de predictibili si limitati suntem si, mai ales, cum ne irosim viata. Ca veni vorba de Tim Ferris, va recomand cu caldura The 4-Hour Workweek (disponibila pentru imprumut), cartea sa despre iesirea din sistem ;-)

Subliniez ca orice calatorie sau mutare costa mult mai putin decat va imaginati si nu e nevoie decat de o planificare atenta. Din pacate Romania e deja una din tarile destul de scumpe, asa ca nu va fi extraordinar de greu sa plecati cu un buget lunar normal pentru un yupiee local. Lumea e a noastra!

PS: Spre rusinea mea nu am fost in SUA pana acum. Planul pentru anul asta este sa petrec cel putin o luna in Silicon Valley. Raman recunoscator daca ma puteti ajuta cu orice hint privind cazarea si < TODO / don’t miss > in zona. Orice de la recomandare de hotel, camera de inchiriat, comunitati, oameni si locuri de vazut e binevenit via comentariu sau (preferabil) e-mail la blog AT manac.biz.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Evolutie Personala, Hotnews, Linux, Necl..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Wednesday, 22 Apr 2009 16:19

"It is not because things are difficult that we do not dare; it is because we do not dare that they are difficult."

Internetul este o utilitate de baza. Imediat dupa nevoile primare (in piramida lui Maslow re-editata) exista Internetul. Nu toti vad astfel lucrurile, dar estimez ca in maxim 10 ani  vom avea Internet asa cum avem electricitate: oricand, oriunde.

Nevoia se poate translata usor in dependenta cand intalneste un spirit mai slab. Nu sustin necesitatea Internetului dintr-o dependenta profunda a utilizatorilor. E necesar sa putem trai deconectati si sa avem cum sa ne separam de retea fara ca lipsa virtualului sa ne distruga viata sociala sau viata profesionala.

Cu toate acestea, nu inteleg lipsa conexiunilor Internet accesibile, wireless, cata vreme exista tehnologia si conexiuni in banda larga aproape oriunde. Scriu acest post dintr-un aeroport civilizat din Germania. Astept cateva ore o cursa, am la dispozitie cafea sau ceai si o conexiune la reteaua electrica, gratuite, fara vreo limita. Cu toate astea, trebuie sa platesc o suma considerabila pentru un abonament de o zi la Internet. Pentru ca pot sta offline si nu am nicio urgenta  majora am ales sa nu folosesc conexiunea Internet.

Cat costa? Daca luam ca exemplu un hotel mic sau un restaurant, costurile sunt de vreo 50€ pentru un router wireless si undeva la 10€/luna pentru o conexiune ADSL dedicata. Asadar, costa mai putin decat sapunul de la baie. Nu spun ca trebuie sa fie mereu gratuit. Trebuie sa fie doar usor accesibil: acoperire buna, pret corect si o modalitate simpla de plata (limitarea la voucherele preplatite si cardul de credit nu se incadreaza in accesibil).

Ce aduce? Clienti multumiti, dispusi sa foloseasca restul serviciilor si care te prefera. Stiu o multime de oameni care folosesc “free wireless” ca si criteriu de selectie al unui hotel. Iar daca un hotel de familie de 3* poate, ar trebui sa poata si cei de la un Hilton de 5* (aceeasi aventura ca si cu aeroportul). Pentru orice loc de asteptare Internetul e o necesitate si imbunatateste mult serviciul. Pentru o cafenea este util deoarece atrage un anumit tip de clienti (desigur, nimeni nu vrea legume care-si verifica mailul 3 ore). Disponibilitatea unei prize, un pahar cu apa sau o toaleta nu aduc clienti. Sunt elementare si suntem obisnuiti sa le avem. Conexiunea Internet intra in aceeasi categorie.

Abuzurile pot fi impiedicate restrictionand perioada de folosire sau chiar solicitand un tarif minimal (vezi exemplul cu … toaletele). Nu cred ca taxarea consistenta a serviciului aduce venituri consistente. Beneficiile indirecte sunt cu siguranta mai mari in cele mai multe cazuri. Plus, se poate folosi un sistem de redirectare la o pagina web a celui care ofera conexiunea gratuita, avand un mijloc vizibil de informare sau de promovare.

Serviciile oferite de companiile de telefonie mobila sunt o exceptie interesanta. Pana anul trecut, cel putin in Romania, preturile pentru conexiuni mobile erau aberante. Intre timp au inceput sa fie decente, cu planuri care permit sute de megabiti transferati pentru cativa euro. Totusi, Internetul in roaming nu este o optiune, avand un cost de aproape 10€ per megabit transferat. Probabil va ramane asa, pentru ca daca este foarte ieftin devine o amenintare chiar pentru serviciul de telefonie in roaming (apel voip local).

Ce e de facut? Daca poti influenta decizia, asigura-te ca exista o conexiune wireless in orice locatie “traficata”. Companiile de telecom mari ar putea oferi un astfel de serviciu public in diverse locatii importante, fara costuri (asa cum NU face Zapp in Baneasa), asigurandu-si vizibilitate. Institutiile publice ar putea prevede puncte de acces in zonele care le apartin (incepand cu scoli, primarii si spitale). Daca esti un simplu vizitator sau client, cere serviciul gratuit si exprima-ti dorinta de fi introdus cat mai rapid, atunci cand nu exista. Spune ca lipsa Internetului accesibil te va determina sa cauti o locatie care sa ti-l ofere, in detrimentul actualei.

Comodizarea accesului la Internet este un proces care inca mai are nevoie de ajutor. Putem sa alegem pozitia ingusta si retrograda de a-l vedea si taxa ca pe un serviciu premium. Tactica merge cat timp utilizatorul este dependent de serviciul tau. Totusi, dependenta se termina atunci cand apar alternative, iar utilizatorul va avea grija sa te taxeze la momentul potrivit. Alternativa este sa vedem Internetul accesibil ca pe orice serviciu web: simplu, accesibil, cu costuri scazute si un volum mare de utilizatori.
 

PS: Am publicat articolul dupa 2 ore de la editare dintr-un Mall din Budapesta unde Vodafone ofera wireless gratuit. Bravo lor!

Author: "Dragos Manac" Tags: "Neclasificate"
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Tuesday, 14 Apr 2009 21:31

"The force of selfishness is as inevitable and as calculable as the force of gravitation."

Mi se cere deseori sa scriu despre un anumit produs, serviciu, site sau initiativa. Am o audienta de nisa, trafic suficient de bun, iar recomandarile facute de mine s-au bucurat de succes in trecut. Asta e motivul pentru care am chiar si o sectiune Publicitate pe blog. Mereu am discutia asta:

- Cat costa sa scrii ceva despre X?
- Cel putin 500 de euro si scriu ce-mi trece prin cap.
- Pai si da cineva atatia bani?
- Nu!
- Pai si?
- Pai si e foarte bine, fix asta urmaresc!
- … Nu e de mirare ca nu ai publicitate pe blog!

E bine pentru ca nu tin mortis sa fac vreun ban din blog sau sa particip in campanii. Poate suma de mai sus e exagerata. Poate e mica sau mare. E irelevant. Eu sper sa fie suficient de mare incat sa filtrez potentialii cumparatori - care trebuie sa tinda spre zero. De ce? Nu pentru ca am eu o impresie buna despre mine sau pentru ca mi se pare ca sunt extrem de valoros. Scriind pe blog castig o audienta. Pentru acesti oameni care imi citesc blogul publicitatea fara cap este echivalenta cu o otrava care ii face sa-si piarda interesul pentru blog, iar mie imi scade credibilitatea. Asadar are un cost extrem de mare pentru mine, motiv pentru care incerc sa o tin la minim. In afara de o plimbare cu un Rexton si pizza n-am castigat mai nimic pana acum din blog. Si e bine, mai ales ca scriu foarte rar.

Exemple de campanii la care mi s-a cerut sa particip sunt zeci. O sa mentionez extremele. Despre unele am scris pe Twitter (ma costa mult mai putin).

SCUZA

Mircea Scarlatescu cu Flori la Bucuresti. M-a bagat intr-un program, i-am luat florile si nu am scris ;-) Scuze Mircea. Felicitari pentru proiect si pentru eforturile de promovare. Serviciul si ideea sunt foarte bune si sunt convins ca o sa ai succes.

Multi care m-au rugat sa scriu si meritau o mentiune, dar pentru care nu pot face un articol (si nici macar o mentiune) sunt nevoit sa refuz sau sa aman cererile lor. Deoarece cred ca relatia cu publicitatea la mine pe blog e de tip broasca si scorpionul, ii rog sa inteleaga motivele pentru care nu pot scrie (ofer free-twitting la 7-800 de followeri)

ASA DA

Okian.ro este o librarie virtuala de limba engleza cu peste 1 milion de carti. Pentru cei care nu vor sa treaca prin interesantul proces de a comanda de pe Amazon e o alegere excelenta. Daca stiam ca exista i-as fi folosit si eu pentru ca sunt satul de asteptat 2 luni dupa 3 carti. Preturile sunt foarte bune, iar pentru mine au trecut testul suprem: au Biblia Sysadminului (daca esti sysadmin si nu ai citit-o poti sa-ti iei vacanta).

Cei de la Okian.ro m-au contactat printr-o persoana in care am incredere (buna miscare) si mi-au propus un targ bun: castig 1000 de RON si 10% discount permanent (nu sunt 500 de euro dar merita oboseala). Si s-au gandit sa-mi dea si ceva pentru cititori (si mai inteligent!), adica 20 de cupoane de reducere 10% pentru o comanda (cu oricate carti). Codul este OKIAN-26JVP-MANAC si-l puteti folosi pana se termina ;-)

Au venit cu un incentive bun pentru mine, au venit cu o oferta buna pentru cititori, nu au cerut sa semnez un NDA si sa fac endorsment produsului lor. Plus, cea mai importanta parte, au o oferta unica, extrem de necesara pe piata si foarte utila tuturor (presupun ca toata lumea e ca mine si cheltuie nesabuit cand intra intr-o librarie buna). Bravo lor si succes! Sper sa adauge o functie de wishlist si sa intre in sistemul de afiliere de la 2parale ca sa avem si noi un Amazon mai danubian si bloggeri care sa castige din recomandari serioase de carti.

ASA NU

Incepand cu:

  • comunicate de presa trimise catre bloggeri
  • invitatii de a scrie ce vrei despre produsul/siteul/manifestatia X
  • concursuri in care scrii despre X si poti fi unul din castigatori daca razuiesti un talon si mentionezi de 16 ori (cu link la site) numele produsului
  • promovarea de evenimente (mai ales comerciale) care nu ma intereseaza
  • intalniri cu bloggeri care vor vedea produsul X in persoana si vor putea scrie dupa aceea parerea lor despre produs
  • lansari si evenimente la care poti sa fii un fel de presa si primesti un pix cadou

… si terminand cu:

Campaniile umanitare de orice fel (stiu, sunt inuman!). Cu mici exceptii sunt doar manipulari emotionale. Se vinde drama cu pretul rezolvarii problemei unui amarat. Cand 100 se aduna sa faca bine unuia in vazul si cu banii a 1 milion de oameni se petrece un act la care eu nu vreau sa particip pentru ca e injositor pentru toti, chiar daca pe multi o astfel de actiune ii face sa doarma mai bine.

Campaniile umanitare sunt pentru mine la limita deoarece rareori poti ajuta cu adevarat si pentru ca ti se transmite ideea ca esti responsabil pentru un sistem stricat (sistem pe care tu oricum il sponsorizezi fortat).

Viitorul publicitatii in general nu este pe bloguri. Chiar daca unii bloggeri au influenta, sunt bine indexati si sunt luati ca referinta de diversi internauti, publicitatea pe bloguri nu se va lupta cu outdoorul (de exemplu) vreodata. Sunt nise in care acest tip de publicitate merge, la fel cum sunt domenii intregi pentru care e inutila, avand efecte nesesizabile.

Probabil moda publicitatii pe bloguri va trece, asa cum a trecut nebunia viralelor si isteria siteurilor in Flash. Primul pas e sa intelegem ca prin bloguri:

  • poti vinde unei audiente restranse dar foarte educate in domeniu, iar daca asta e piata ta, ai dat lovitura
  • poti face senzatie o singura data venind cu ceva absolut nou
  • poti ajunge usor in atentia media cata vreme blogurile sunt inca la moda
  • iti asumi riscul/beneficiul subiectivismului bloggerilor, iar acesta creste de obicei odata cu audienta
  • ai costuri variabile; deseori bloggerii inca nu stiu cat valoreaza (pentru tine), ori se supraapreciaza

Se potriveste asta cu strategia de promovare a produsului tau? Daca da, nu ai decat sa incerci. Daca nu, nu-ti pierde timpul. Oricum, fa o strategie de promovare cu cap, nu cu oricine, nu platind cu eugenii, nu doar gandindu-te la tine si la produs, ci si la bloggeri si la cititori (in primul si in ultimul rand).

Author: "Dragos Manac" Tags: "Afaceri, Hotnews, Neclasificate, Persona..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Wednesday, 08 Apr 2009 16:32

"No man’s life, liberty or property are safe while the legislature is in session."

Agitatia din ultimele zile ma pune pe ganduri. Cei din Republica Moldova sunt condusi de comunisti redusi pe care speram ca-i voi mai vedea doar in cartile de istorie. Se doreste schimbarea. Din nefericire ei sunt condamnati sa ramana moldoveni, la fel cum noi o sa ramanem romani. Trecand de idealismul revolutionar si ajungand la masurile politice pragmatice si la implicarea statului, intre romani si moldovenii de peste Prut nu sunt mari diferente. Esenta comuna este neputinta si marlanimea (frumos cuvant ;-).

Pana la revolutiile fratilor nostri avem evolutiile locale. Au aparut si masurile anti-recesiune: se cresc impozitele, creditele raman cat se poate de scumpe si imprumutam (noi, ca noi le vom plati) miliarde pentru a sustine un manager neperformant. Ce poti cere in plus? Intre demagogia comunista si capitalismul european romanesc nu sunt decat cateva sute de kilometri. Uneori am impresia ca in cuget si-n simtiri distanta asta este de oridnul micronilor. Cred ca maximul competentei administrative ar fi declansat de un cutremur sanatos. Sa vezi atunci eficienta, solidaritate si umanism!

A crescut cuantumul contributiilor salariatilor la sistemul de sanatate. Cum care sistem de sanatate? Acela care inghite o mare parte din salarii si produce mizerie, incompetenti gloriosi si clienti grabnic varsatori de spaga. Vad rezolvarea: inca o crestere a contributiilor, impozitarea atenta a doctorilor si separarea de sistemul privat.

Daca stau sa ma gandesc, cred ca stiu rezolvarea tuturor problemelor: sa procedam invers decat ne dicteaza bunul simt sau o frantura de cunoastere. Daca ne setam la minim asteptarile vom reusi sa ridicam totul la nivelul asteptarilor.

Ma intalnesc tot mai des cu oameni care au rata la banca pentru casa si masina. Bancile locale au inchis cu profituri sanatoase 2008. In 2009 nu o duc la fel de bine, dar nu cred ca vom vedea vreun faliment, doar angajati dati afara. In perioada asta o crestere a impozitelor si a contributiilor salariale ar putea fi solutia! Stimabilii domni de 30 de ani, nascuti pentru a fi capitalisti, posesori de masini si casa cu imprumut, au sansa sa traiasca 68 de ani si sa se pensioneze 70. Prin urmare ii asteapta vreo 40 de ani de munca in folosul prosperitatii personale si a statului care i-a educat si impozitat. Cu asa sprijin nu poti decat sa te bucuri ca barbat familist in floarea vietii!

Libertate. Poate ca traim fenomenul cainelui ramas fara lant dupa o viata intreaga si care nu stie incotro sa o apuce. Tot incerc sa gasesc justificari pentru a-mi motiva prezenta intr-un mediu atat de anormal si impotriva sanatatii (fizice, morale, mintale, materiale). Nu-mi ramane decat sa vad Voronini si fratii lor de cruce peste tot, poate asta o sa ma motiveze sa fac pasul.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Hotnews, Neclasificate, Personal"
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Monday, 23 Mar 2009 17:20

"Tell that bitch to be cool! Say, bitch be cool! Say, bitch be cool!"
 

Avem oferte de criza, meniuri de criza, salarii de criza, preturi de criza, bauturi de criza si orice-te-poti-gandi de criza. Nici nu trebuie sa gandesti prea mult. E cea mai la indemana formulare (ceva + criza => wow!) si toti cred ca folosind-o dau direct intr-un marketing genial mustind de spiritualitate. Adaugand criza cu criza, repetand criza, tipand criza, trezindu-ne si culcandu-ne in criza, am ajuns sa fiu satul de criza. Cu sau fara substanta, cu sau fara exagerare media, criza (ca laitmotiv) incepe sa fie depasita si obositoare.

Anul trecut, cand pe la noi totul era infloritor, un prieten imi spunea ca legatura lui din China asteapta sa treaca Olimpiada pentru a-si da seama daca nu cumva ne indreptam spre catastrofa. In decembrie vorbeam de sange pe perete in timp ce toata lumea era perfect convinsa ca nu va fi mare lucru. In februarie eram intr-o plina criogenie financiara. Zilele astea legatura din China spunea ca incepe treaba sa reintre in normal. Nu spun ca perioadele grele s-au terminat. Totusi, problemele economice personale si mondiale nu mai sunt o noutate, asa ca e timpul sa nu mai tipam "Sariti ca ne mananca pe toti".

Tot felul de teorii mi-au trecut pe la urechi. Le citez pe cele extreme:

  • nu exista o criza, e totul fabricat si de asta profita toata lumea pentru a nu-si plati facturile
  • capitalismul a luat sfarsit, e nevoie de interventia statului (o placa veche ce ne-a adus deja bucurie, pionieri si egalitate)
  • sunt urmele decaderii societatii umane, iar in 2012 o sa murim toti (yeey!)
  • ne pregatim pentru un razboi mondial cauzat de foamete …

Incredibil cat de rau pot devia oamenii cand sunt confruntati cu o situatie necunoscuta. Aberatiile cu sfarsitul lumii si al capitalismului ajung sa intre usor in discutie si sa fie validate de unii.

In 2007-2008 multi plangeau dupa anii ‘90 cand se faceau carute de bani avand minime cunostinte de business. Nu vedeam ca suntem pe varful unui val. Acum se plange dupa anii trecuti de crestere, in loc sa fim multumiti ca in sfarsit stim (mai mult ca niciodata) ce se intampla. Variatiile ridicole raportate in Romania fac totul sa para si mai dramatic. O scadere cu 70%! Dupa ani de crestere cu 234%. Am avut un tanc si acum avem 5? Crestere de 500%. Urmeaza o crestere negativa de 200% daca incep toate sa rugineasca. Explicatia simpla? Aztecii, 2012, conspiratie mondiala. Orice numai bun simt, un strop de matematica si de economie - nu!

Trebuie sa ne adaptam la normalitate. In sfarsit urmeaza sa avem si normalitate! E bine pentru ca dispar baloanele de sapun, banii facuti din nimic si oamenii de afaceri care tin invers pixul in mana, dar au pamant si geamantane cu bani. Scapam si de presiunea isterica legata de crestere, de extinderea cu orice pret. Multi vor iesi din joc, ramanand cei capabili sa-si gestioneze afacerea.

Daca inca nu e clar ca toti trebuie sa ne reevaluam activitatea, piata, clientii, personalul, chiria si restul bugetului inseamna ca n-am inteles nimic. Nu-i bai, ne vor rezolva rapid timpurile. La fel cum frigul iernii ne scuteste de boli primavara, perioada aceasta ne va insanatosi fortat, daca nu reuseste sa ne omoare.

Lamentarile nesfarsite despre greutati si vremuri, invocarea crizei ca pretext si scuza pentru orice denota o lipsa totala de profesionalism. Esti in rahat? Fruntea sus! E cea mai buna si mai productiva atitudine. N-o sa mai fie cum a fost! Ne ducem in jos! S-a stricat piata! Mi-au micsorat salariul! Suna familiar? Asta este reactia celor care sunt mereu calariti de timpuri. Anul trecut era aiurea ca nu erau platiti la adevarata valoare si ca BNR-ul nu-i lasa sa se indatoreze 137% sau ca nimeni nu le intelegea viziunea antreprenoriala.

Daca ai o activitate care produce un bun sau un serviciu util societatii si esti in stare sa o intelegei si sa o tii sub control vei trece de orice perioada proasta. E atat de simplu. N-ai nevoie de o diploma de la Harvard ca sa stii asta. Din contra, exemplul de anul trecut ne spune ca daca ai o diploma de la Harvard tinzi sa crezi ca se pot face bani dintr-un nimic elaborat, ambalat pretentios si prezentat complex.

Acum, dupa ce am plans si am tipat toti, e timpul sa ne apucam de treaba, sa ne intoarcem la oile, aurul si petrolul nostru si sa tragem tare, pentru ca in sfarsit avem sansa de a da lovitura, cat adversarii sunt inca ametiti!

Author: "Dragos Manac" Tags: "Afaceri, Banii tai, Hotnews, Neclasifica..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Monday, 16 Mar 2009 13:08

"Evolution is not a force but a process. Not a cause but a law."

Astazi e o zi speciala pentru Ghelir.ro. Magazinul care vinde un singur produs pe zi s-a mutat intr-o casa noua, intr-o configuratie noua, care va asigura produse mai bune, preturi mai mici pentru produse, preturi mai mici pentru livrare si un program de lucru cu clientii mult mai bun.

Cum s-a intamplat asta? De ceva vreme sunt in discutii pentru o colaborare sau vanzarea Ghelir.ro. Lucrul cu clienti persoane fizice, retail-ul, n-a fost niciodata punctul meu forte. Neavand un volum imens si un aparat bine pus la punct nu am reusit sa eficientizez operatiunile Ghelir la nivelul la care mi-am dorit. Acesta este motivul pentru care am ales sa ma concentrez pe zona de business to business, unde am activat mereu, iar Ghelir sa functioneze intr-un parteneriat cu o companie specializata pe vanzari online. Asadar, de astazi, noul operator al Ghelir.ro este Kelion Online Management, o companie solida, condusa de oameni cu experienta, care sunt sigur ca va deveni in perioada urmatoare #1 in vanzari online in Romania. De retinut ca activitatea Ghelir nu va fi inglobata sau amestecata cu cea a altor initiative comerciale ale Kelion sau ale tertilor, ramanand un business separat.

Zilele acestea ne-am concentrat pe migrare. Va exista un nou sediu, la strada, usor accesibil. Echipa care se ocupa de Ghelir.ro se va extinde. Serviciul isi va mentine calitatea. Partenerii vor castiga mai mult pentru ca de azi comisionul de partener este de 3%! S-au reactivat alertele SMS gratuite. Prin volumul rulat, Kelion poate asigura oferte mult mai bune ca pana acum. Vom face un push de marketing in perioada urmatoare pentru a creste baza de utilizatori. O multime de vesti bune! La fel de important, conceptul de baza al Ghelirului nu se va schimba, doar vom trece la urmatorul nivel de dezvoltare.

S-ar putea sa fi omis unele detalii in frenezia upgradeului. Va rugam sa ne comunicati orice problema detectata. In plus, asteptam feedbackul util cu care ne-ati obisnuit.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Afaceri, Hotnews, Neclasificate"
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Sunday, 15 Mar 2009 00:19

"If I ever get real rich, I hope I’m not real mean to poor people, like I am now"

Au trecut vreo 10 ani de cand am inceput sa lucrez intr-o companie si mai am putin si fac 7 ani de cand am propria firma. In tot timpul asta pot spune ca am reusit un singur lucru: sa invat.

Cand am pornit afacerea aveam un singur tel - sa devin milionar si sa plec in Caraibe. Era o poveste frumoasa care-mi oferea motivatia necesara. Cine nu-si doreste sa devina milionar? Cine nu vrea sa-si petreaca vacanta pe in o insula exotica? Sau sa se plimbe cu un yacht? Probabil un miliardar mexican cu rau de mare ;-) Totusi, pentru restul planetei e un vis frumos care nu se concretizeaza niciodata.

Dupa 7 ani nu am devenit atat de milionar cum imi imaginam si n-am ajuns in Caraibe, insa am reusit mult mai mult. De exemplu, am reusit sa ma asigur ca nu voi mai fi niciodata sarac (si asa am scapat de cea mai mare frica). Am invatat cum sa vorbesc si cum sa tratez oamenii. Am invatat cum sa deosebesc oamenii. Am invatat cum sa duc lucrurile la bun sfarsit. Am ajuns chiar sa invat cum sa ignor si cum sa ma detasez (asta a fost mereu o provocare pentru mine). Am invatat cum sa-mi inving frica si cum sa evoluez. Cu ce stiu pana acum voi trece usor de tintele anterioare. Cu ce mai am de invatat voi reusi orice imi propun, iar asta ma linisteste.

Frica de ratare m-a motivat mereu. Ce reprezinta ratarea?

  • Stagnarea sau dezvoltarea intr-o singura directie - sa fii cel mai frumos sau cel mai destept sau cel mai puternic.
  • Incapacitatea sistematica de a reusi sa duci un lucru la bun sfarsit (idee, proiect, sarcina).
  • Lipsa unei vieti sociale sau sentimentale.
  • Neputinta de a face sau a fi ceea ce-ti doresti.

Poate sunt arogant, insa consider ca majoritatea oamenilor se condamna singuri la ratare. Societatea in sine impune niste norme care te imping spre ratare, asa ca daca faci ceea ce ti se spune sau ce este normal/trebuie vei ajunge cu siguranta sa-ti ratezi intreaga viata.

Experienta te ajuta sa-ti construiesti caracterul. Ratarea te convinge ca detii caracterul perfect, chiar atunci cand iti lipseste cu desavarsire.

Ratarea devine realitate si viata de milionar ramane vesnica dorinta atunci cand nu faci nimic pentru a-ti urma visul. Presupunem ca toti vrem sa ducem o viata lipsita de apasari financiare, plina de vacante relaxante, presarata cu aventuri extraordinare, in care sa fim adorati de cei din jur si iubiti de persoana perfecta. Trebuie sa fim milionari ca sa ne permitem asta? Presupunand ca maine avem X milioane, ni se indeplinesc automat toate dorintele de mai sus? Nu. Deci e si mai usor! Nu trebuie sa ne propunem tinte financiare extreme. Trebuie doar sa facem ceva pentru a transforma realitatea. Trebuie sa faci in fiecare zi cativa pasi in directia in care-ti doresti sa ajungi. E suficient. Dar putini sunt cei care fac asta … Multi fixeaza un tel irealizabil (milioane, varsta, functie, studii etc.) dupa indeplinirea caruia intentioneaza sa se bucure de viata, cand ar putea-o face de maine.

Imagineaza-ti in detaliu o persoana asa cum vrei tu sa fii. Acum, gandeste-te daca poti sa abordezi si sa sustii o conversatie de 2 minute cu o asemenea persoana. Gandeste-te daca poti purta hainele sale comod, fara sa simti ca mergi la nunta sau la banchet. Imagineaza-ti cum e sa petreci o zi de vacanta cu prietenii acelei persoane. Plus, gandeste-te ce scoti pe gura cand va trebui sa dai un interviu. Imagineaza-ti o intalnire romantica cu iubita/iubitul acelui ipotetic-tu. Neplacut exercitiu, nu? Oamenii  nu sunt pregatiti pentru a fi ceea ce isi doresc. Mai mult, nici macar nu se pregatesc, nu se educa in directia asta.

Daca maine ar aparea zana cea buna si ti-ar indeplini toate dorintele, vei constata ca esti depasit de realitate si te vei retrage in cochilia ta, unde gasesti mereu scuzele si explicatiile potrivite, nascute pentru a te face sa te simti bine acolo unde esti si vei ramane. Singurele tale evolutii vor fi bazate pe suturi in cur sau determinate de mila intamplarii…

Unii construiesc o imagine care sa se potriveasca cu rolul pe care si-l doresc. Daca ajung sa se indentifice cu imaginea, reusesc chiar sa traiasca rolul. Multimea nu face diferenta intre continut si ambalaj, deoarece nu este capabila sa inteleaga continutul si nici procesul de fabricare al ambalajului.

Pentru cei din jur milionarul este imaginea. Asadar, poti trece usor ca milionar daca reusesti sa intelegi si sa joci corect rolul, avand mare grija la ambalaj. Pentru cei care sunt deja milionari, de la un punct, diferenta este data de calitatea persoanei, nu de cifre. Omul de rand tanjeste dupa beneficiile imaginii si crede ca atunci cand va avea banii va trai povestea minunata prezentata de imaginea mult visata.

Realitatea e ca banii nu fac diferenta. Poti fi extrem de bogat, urmand retete simple care si-au dovedit eficienta la nivel national si mondial, si, totusi, departe de ceea ce-ti doreai sa devii. Poti fi implinit si fara milioane de euro, cata vreme reusesti sa inveti, sa evoluezi si sa-ti indeplinesti dorintele cele mai indraznete.

Renunta la ideile cu care ai fost crescut! Nu ai nevoie de hartii, de recunoastere formala, de un sistem de valori impus. Poti sa ai orice iti doresti. Vrei sa traiesti intr-o insula? Cauta-ti destinatia si ia-ti biletul de avion! Vrei sa ai o anumita masina? O poti avea cu putin efort si multa creativitate. Nu e nevoie sa platesti rata la apartament in Militari toata viata pentru ca asa ti-au spus parintii si colegii, iar tu nu vrei sa-i dezamagesti. Nu trebuie sa te simti vinovat pentru ceea ce iti doresti, mai ales atunci cand dorinta ta incalca normele. Oamenii care urmeaza toate normele platesc rate, lucreaza 8 ore incarcate de ura si se hranesc pana la sfarsitul vietii din rezerva lor nesecata cu scuze perfecte pentru "de ce nu" .

Pornisem de la exemplul meu. Am incalcat toate sfaturile si am luat o multime de decizii proaste. Dupa zece ani de munca sunt, ca mai mereu, undeva in apropierea lui zero - am pornit de la zero si inca mai ai mare parte din el. Diferenta este ca am invatat cum zero poate sa inglobeze o evolutie fantastica si sa-ti ofere o multime de bucurii. Faptul ca (nu) ai bani nu ar trebui sa te impiedice de la nimic, nici macar de la a avea lucruri care costa extrem de mult. In cele din urma nu ai decat o multime de experiente. Pe nimic altceva nu esti stapan. Se spune ca nu iei nimic cu tine. Daca nu iei nimic cu tine, de ce ar trebui sa te zbati mereu pentru a avea ceva material?  De ce asociezi avutul material cu realizarea?

Asadar, ca sa ai e suficient sa reusesti sa utilizezi ce-ti doresti si sa traiesti ce visezi, iar toate astea se pot face cu costuri materiale mici. Prin urmare, am stabilit ca deja ai toata bogatia pe care ti-o poti dori. Nu-ti ramane decat sa inveti sa o folosesti si sa gasesti un model simplu de a castiga minimul necesar pentru a o intretine :)

Ratat sau bogat?!

Author: "Dragos Manac" Tags: "Afaceri, Banii tai, Evolutie Personala, ..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Saturday, 28 Feb 2009 18:07

"If there are no stupid questions, then what kind of questions do stupid people ask? Do they get smart just in time to ask questions?"

O sa raspund direct, ca sa nu va chinuiti sa cititi articolul pana la sfarsit: Pentru ca nu-l intelegem!

stau oricand la dispozitieCunoasteti drama fabricii de biscuiti? Niciodata nu va reusi sa angajeze un profesionist ca sa fie IT Manager, director la departamentul informatic compus din 2 oameni sau CIO (cum vreti sa-i spuneti). Versiunea extinsa a dramei: nu e vorba doar despre fabrica de biscuiti. Cu cateva exceptii notabile, nicio companie mica sau medie nu poate atrage profesionisti IT. Nu e vorba de bani si nici de HR nefunctional. Explicatia e simpla: un profesionist IT nu vine sa lucreze intr-o fabrica de biscuiti. Va merge sa se angajeze intr-un mamut comercial, intr-o banca, intr-un telco sau la o companie mica de profil, deoarece doar acolo poate invata, poate evolua si poate avea provocari legate de meseria sa. O fabrica, un comerciant, chiar si o institutie media mica, vor avea mereu probleme pentru ca vor atrage doar oameni cu pregatire slaba sau medie care se instaleaza linistiti in starea de confort, indiferent cat de mult sunt platiti.

Cunoasteti drama departamentului contabil? Niciodata nu vor reusi sa aiba o relatie buna cu baietii de la tehnic, pentru ca aparent IT-stii sunt batuti in cap, impertinenti si incapabili sa rezolve problemele departamentului contabil. Nu am intalnit pana acum o firma in care sa nu existe o astfel de ura interdepartamentala mocnita.

Deci IT-ul nu va functiona niciodata bine intr-o firma mica? Ba da, va functiona. Doar ca, pentru a avea un departament IT eficient, managementul trebuie sa-i inteleaga rolul, structura si oamenii.

Rolul - aparent evident, este acela de a oferi suportul necesar pentru desfasurarea activitatii care produce bani. E important ca cei de la tehnic sa inteleaga ca au un rol de suport si ca firma functioneaza pentru a produce bani, nu de dragul tehnologiei. E la fel de important ca managementul sa realizeze ca nu trebuie sa cada in capcana tehnologiei-inutilizabile-mancatoare-de-bani, ci sa eficientizeze activitatea folosind tehnologia.

Structura - e destul de simpla in general, existand: suportul tehnic (helpdesk - nivel 1) si administratorii (sysadmin - nivel 2). Daca nu realizezi ca exista o diferenta intre cei care alcatuiesc departamentul tehnic vei ajunge sa angajezi omul gresit pentru slujba potrivita, lucru din care rezulta (in cazul cel mai fericit) doar ineficienta si frustrare.

Oamenii - sunt usor de gasit daca intelegi de cine ai nevoie:

  • Helpdesk, adica personal care sa intervina daca s-a blocat un programel, nu merge imprimanta, a disparut o iconita samd. Practic, e vorba de un tehnician cu o pregatire medie, care poate rezolva rapid 90% din problemele curente. Personal capabil sa faca helpdesk poti gasi usor, cata vreme recrutarea e facuta de un specialist.
  • Sysadmin, mai precis coordonatorul, persoana care poate face fata taskurilor dificile. Deoarece e foarte greu de gasit, angajat si motivat un personaj profesionist care sa lucreze intr-o companie neintriganta dpdv tehnic, sfatul meu este ca rolul sau sa fie externalizat catre o companie de profil. Avantajele? Mai multe persoane disponibile oricand, nivel tehnic foarte ridicat, costuri reduse prin plata unui abonament lunar sau a interventiilor.

Secretul construirii unui departament tehnic bun este sa externalizezi munca dificila si sa internalizezi munca simpla de volum. Pentru companiile mici are sens sa externalizezi si partea de helpdesk. Pentru companiile medii are sens sa existe un IT Manager care sa aiba functie de management, nu tehnica. Altfel, sarcinile legate de achizitii si decizii tehnice se pot transfera catre personalul administrativ al companiei care poate fi indrumat de sysadmin/helpdesk, dupa caz.

Controlul departamentului este esential, pentru ca atunci cand managementul realizeaza ca nu poate avea control isi pierde increderea in tehnic. Chiar si fara cunostinte tehnice te poti asigura ca iei decizii bune. Angajezi un auditor extern la inceput. Ceri referinte si analizezi mai multe companii pentru externalizare. Angajezi helpdeskul doar cu aprobarea colaboratorilor externi (sysadmin, auditor). E important sa nu depinzi niciodata de decizia unei singure entitati. Daca reusesti sa ataci provocarea "prin doua parti" vei reusi mereu sa o si stapanesti.

Helpdeskul nu functioneaza? Foarte probabil te vei gasi in aceasta situatie mai devreme sau mai tarziu. Potentiale motive: lipsa interesului, lipsa motivarii, lipsa cunostintelor. Totusi, prioritizarea este cea care schimba balanta si perceptia din "merge" in "nu merge". Rezolvare rapida:

  1. Sistem de ticketing. Orice cerinta trebuie sa devina un ticket. Mai multe despre ticketing intr-un post viitor.
  2. Desemnarea clara a unei persoane care sa se ocupe de tickete, intr-un interval dat, cu timpi de raspuns predefiniti.
  3. Prioritizarea cererilor. Pe foarte scurt: cererile mici care pot fi rezolvate rapid se vor face pe loc, cererile care dureaza (proiecte) primesc un timp realist estimat de rezolvare, ziua/oamenii sunt impartiti intre cereri rapide si proiecte.
  4. Definirea unor metode clare de a avea mereu persoana de la helpdesk la indemana (mail, telefon, mesagerie instant).
  5. Impunerea prioritatilor de catre helpdesk, chiar si atunci cand totul pare ca "arde" si exista numai "urgente"

Bonus: Orice cerere urgenta care nu este urgenta primeste o amanare de cel putin 2 ore a rezolvarii. Asta ii potoleste pe cei care abuzeaza sistemul si se considera centrul universului.

Ar mai fi multe de zis, insa ma limitez la asta, urmand sa dezvolt subiectul in posturi viitoare. Intamplator am avut de a face cu clienti-problema care m-au sunat de 50 de ori in 4 ore in prima de zi de lucru, dar si cu clienti model, care erau perfect resemnati cu ineficienta IT-ului. Am pus pe picioare multe sisteme de suport care functioneaza si am reusit si sa vad contabili fericiti. Daca aveti nevoie de asemenea servicii, de la audit la helpdesk, va pot da oricand o mana de ajutor. Daca nu, incercati sa le organizati cat mai eficient pentru a da un nume mai bun baietilor de la tehnic ;-)

Author: "Dragos Manac" Tags: "Afaceri, Banii tai, Hotnews, Neclasifica..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Monday, 16 Feb 2009 19:00

"You call yourself a salesman, you son of a bitch?"

Ai o afacere? Vrei sa vinzi? Vrei sa stii cum se fac banii? Sunt mii de lucruri pe care trebuie sa le inveti, insa multe din ele se gasesc in filmele din colectia mea personala, sugestiv denumita Cele Mai Bune 3 Filme despre Business ;-)

Nu le-ai vazut pana acum? Daca ai ratat vreunul din ele nu pierde timpul, cat inca nu este prea tarziu! Cumpara-l sau downloadeaza-l si vizioneaza-l, ASAP. Urmeaza topul, cronologic:

#1 Wall Street (1987). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Michael Douglas si Charile Sheen, regia Oliver Stone.

Citatele mele preferate:

I’m talking about liquid. Rich enough to have your own jet. Rich enough not to waste time. Fifty, a hundred million dollars, buddy. A player. Or nothing.

The richest one percent of this country owns half our country’s wealth, five trillion dollars. One third of that comes from hard work, two thirds comes from inheritance, interest on interest accumulating to widows and idiot sons and what I do, stock and real estate speculation. It’s bullshit. You got ninety percent of the American public out there with little or no net worth. I create nothing. I own. We make the rules, pal. The news, war, peace, famine, upheaval, the price per paper clip. We pick that rabbit out of the hat while everybody sits out there wondering how the hell we did it. Now you’re not naive enough to think we’re living in a democracy, are you buddy? It’s the free market. And you’re a part of it. You’ve got that killer instinct. Stick around pal, I’ve still got a lot to teach you.

If you’re not inside, you’re *outside*!

#2 Glengarry Glen Ross (1992). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Al Pacino, Kevin Spacey, Alec Baldwin, Jack Lemon, Ed Harris, regia James Foley

Citatele mele preferate

A-B-C. A-Always, B-Be, C-Closing. Always be closing, always be closing. A-I-D-A. Attention, Interest, Decision, Action. Attention - Do I have you attention? Interest - Are you interested? I know you are, because it’s fuck or walk. You close or you hit the bricks. Decision - Have you made your decision for Christ? And Action.

WHAT YOU’RE HIRED FOR, is to help us… does that seem clear to you? TO HELP US, not to… FUCK-US-UP… to help those who are going out there to try to earn a living… You fairy. You company man.

What’s your name?
Fuck you. That’s my name.  You know why, mister? ‘Cause you drove a Hyundai to get here tonight, I drove an eighty thousand dollar BMW. *That’s* my name.

#3 Boiler Room (2000). IMDB. Amazon. Torrent.

cu Giovanni Ribisi, Vin Diesel, Ben Affleck, regia Ben Younger

Citatele mele preferate

I read this article a while back, that said that Microsoft employs more millionaire secretary’s that any other company in the world. They took stock options over Christmas bonuses. It was a good move. I remember there was this picture, of one of the groundskeepers next to his Ferrari. Blew my mind. you see shit like that, and it just plants seeds, makes you think its possible, even easy. And then you turn on the TV, and there’s just more of it. The $87 Million lottery winner, that kid actor that just made 20 million o his last movie, that internet stock that shot through the roof, you could have made millions if you had just gotten in early, and that’s exactly what I wanted to do: get in. I didn’t want to be an innovator any more, i just wanted to make the quick and easy buck, i just wanted in. The Notorious BIG said it best: "Either you’re slingin’ crack-rock, or you’ve got a wicked jump-shot." Nobody wants to work for it anymore. There’s no honor in taking that after school job at Mickey Dee’s, honor’s in the dollar, kid. So I went the white boy way of slinging crack-rock: I became a stock broker.

There’s an important phrase that we use here, and think it’s time that you all learned it. Act as if. You understand what that means? Act as if you are the fucking President of this firm. Act as if you got a 9" cock. Okay? Act as if.

And there is no such thing as a no sale call. A sale is made on every call you make. Either you sell the client some stock or he sells you a reason he can’t. Either way a sale is made, the only question is who is gonna close? You or him? Now be relentless, that’s it, I’m done.

Boiler Room e dedicat in special domnilor de la Capital Group care ma suna mereu sa-mi vanda aur, petrol, actiuni, farfurii zburatoare samd. si rezista abuzului verbal.

Astea sunt. Cum, inca nu le-ai vazut?! Ai 24 de ore la dispozitie pentru a le gasi si 72 pentru a le viziona!

Lasand gluma, aceste filme ofera o explicatie buna a crizei financiare actuale si a modului in care functioneaza lacomia in afaceri.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Hotnews, Neclasificate, Oameni si locuri..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Friday, 13 Feb 2009 13:34

"Nobody believes the official spokesman… but everybody trusts an unidentified source."

Se incheie o saptamana furtunoasa. Usor, usor, se fasaie toata treaba cu SATI si spamul. Am facut o analiza, am spus unele lucruri neplacute, iar rezultatele au aparut:

  • a explodat toata lumea, dovada ca exista o tensiune interna foarte mare
  • am aflat ca de fapt nu tag spammingul e noul spam, ci link building (multumesc Bobby Voicu)
  • am aflat ca si eu sunt intr-o tabara, care s-a aliat cu alte tabere, ca sa distruga "cea mai buna" tabara (o gramada de tabere, eh?)
  • pentru eternii mei comentatori critici fara nume sau link am ramas un infect (ce oameni speciali!)
  • am invatat despre orgoliile din presa scrisa si online, care sunt mult mai puternice decat cele din publicitate

Ieri am revazut un vechi prieten, care o perioada mi-a fost si profesor. E genul de om atat de citit care, chiar si atunci cand incearca sa dumb down pentru o discutie cu mine, reuseste sa ma invete cateva cuvinte noi :). Discutam despre guru, invatatori, intelepti, modele si audienta lor. Rumegand informatia am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa fii genial pentru a impartasi cunoastere. E suficient sa stii cateva lucruri in plus, sa ajungi la informatie (prin exercitiu, experienta, ponturi etc.) si sa stii sa o prezinti - ca sa poti fi o sursa utila pentru audienta, ca sa-i poti invata ceva pe cei din jur.

Continutul util poate insemna o analiza impartiala sau o compilatie de informatii. Cand vine vorba de stiri, eu nu ma dau in vant dupa parerea jurnalistilor. Imi plac stirile seci, eventual din multiple surse, alaturi de analize facute de oameni in care am incredere. Increderea mi-o formez comparandu-mi concluziile asupra unor stiri sau intamplari cu ale lor. Daca mi se pare ca ma lumineaza cumva, in mod repetat, o anumita persoana, ajung sa-i acord incredere. De la genul asta de oameni, identificabili, marcanti, vreau pareri. Le vreau delimitate si clare. In stiri nu vreau pareri, doar informatie simpla.

Oamenii care fac niste analize sau prezentari intr-un domeniu pe care-l stapanesc sunt cei care te invata ceva pana la urma, reusind sa-ti puna mintea la contributie (conform cliseului). Nu au nevoie de expunere. Dar, daca ai expunere, in loc sa prezinti o informatie filtrata si atent preparata, e mai simplu sa prezinti o informatie gata mestecata, care include opinii si alte enzime personale. Dar se poate merge si mai departe, ajungand unde suntem in mare acum, la nivelul la care informatia este prezentata cel mai simplu: pre-digerata (de unde simplitatea in adoptare si mirosul asociat, uneori).

Imi justific mediocritatea spunand ca sunt lucruri simple pe care le stiu si le pot impartasi. Exista oameni care s-ar putea sa beneficieze de pe urma materialelor mele. Evident, sunt o multime de oameni care stiu si fac mai bine, care zambesc de sus cand ma citesc sau ma aud. Nicio tragedie, am in continuare o contributie pentru cativa, deci aduc un mic plus la sfarsitul zilei, chiar si cand sunt chior in tara orbilor.

Cat despre impartialitate, lumea e plina de neprihaniti cu acte in regula, care te judeca si te executa in cateva milisecunde. Chiar si cei fara acte in regula, dovediti in timp, iti spun ca nu esti mai breaz, ba chiar esti mai rau, venind cu un sir lung de argumente sau simple injuraturi. Eu nu sunt sfant. Nici nu ma vreau a fi sfant. Cred insa ca sunt suficient de dezghetat la minte sa pot fi obiectiv cand spun unele lucruri. Daca stiu ca nu pot fi obiectiv, prefer sa nu le spun. De asta ii ascult si ii admir pe unii oameni pe care toti ii vad manjiti doar pentru ca lucreaza intr-un anumit loc sau pentru ca sustin o cauza diferita.

O concluzie valoroasa la care am ajuns zilele astea e ca ar trebui sa aplic teoria conform careia trebuie sa spui un lucru o singura data si sa mergi mai departe. N-are sens sa te chinui sa ii faci pe toti sa priceapa sau sa-i impaci pe toti, cata vreme unii sunt caposi, altii opaci, altii rau intentionati, iar altii au o agenda sau se stiu superiori. De obicei ma agit foarte tare in situatii de acest gen. N-ar trebui. Sunt unii carora le pasa de banii lor sau ai companiei. Altora nu. Sunt unii care tin la o investitie si altii care cred ca stiu ei mai bine. Trebuie sau pot sa oblig oamenii sa ia o decizie buna (in opinia mea)? Niciodata. Asa ca o sa ma rezum la a spune unele lucruri si a merge mai departe, indiferent de isteriile din jur.

Revenind la subiectul concurentei neloiale online si al impactului ei in advertising, sunt convins ca subiectul se va fasai in maxim 2 zile. BRAT a inceput o campanie de imagine. E fix ceea ce au nevoie clientii de publicitate in perioada asta. Plus, da o nota de credibilitate businessului online. Sau NU. Transparenta? Ce gluma buna. Transparenta exista, doar ca s-au mai trezit niste frustrati sa comenteze, in frunte cu mine.  Totusi, aderand la concluzia de mai sus, nu are de ce sa-mi mai pese. Vom merge inainte, schimband nimic si spoind totul cu traditionalul si beneficul Sunteti toti niste hoti, iar ala e vandut.

Nu voi mai aborda subiectul acesta o vreme, deoarece sunt foarte satul de el. Va las sa va delectati cu problema audientei in Franta, unde lucrurile sunt deja la un alt nivel. (Multumesc Viorel Anghel / Quebec).

Author: "Dragos Manac" Tags: "Evolutie Personala, Hotnews, Neclasifica..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Tuesday, 10 Feb 2009 13:32

 

Mai jos aveti reactia domnului Dragos Stanca la postul meu Publicitatea online in .ro pe intelesul tuturor. Nu ma asteptam sa declansez o reactie de asemenea anvengura in online, dar se pare ca am atins un subiect foarte delicat. Mi-am permis sa formatez diferit dreptul la replica si sa-l scriu cu italic, inserand si comentariile mele in el. Atasez si documentul original pentru cei interesati. Am primit o versiune updatata azi, dar ce vedeti mai jos e bazat pe versiunea de ieri, deoarece mi-ar fi luat mult prea mult timp sa ma apuc sa rescriu/reformatez unele bucati de text.

UPDATE: Gasiti raspunsul D-lui Stanca si la Gusti Roman pe blog, care s-a grabit sa-l publice, uitand sa-mi aprobe comentariul la articolul sau de ieri (soarta pe care cred ca o sa aiba si comentariul la articolul de azi) (a republicat si acest articol si commentul de azi. Multumesc!). Plus, l-a publicat si zoso.ro si scarlatescu.ro. Apreciez daca publicati si reactia mea la documentul lui Dragos Stanca.

Draga Dragos, 

Prima observatie pe care o poate face oricine este ca esti extrem de subiectiv, motivele fiind clare. Principalul afectat de ascensiunea Realitatea.NET este Hotnews.ro, pentru care lucrezi. Am tot respectul pentru cum a evoluat Hotnews in ultimii ani - nu si pentru modul in care s-a lansat;) Deci nu mi-as permite sa denigrez un brand respectabil in online decat cu dovezi clare. Ceea ce tu, in mod evident, nu faci.

Dragos, cred ca dovezile mele au fost foarte clare si o sa insist in directia asta ca sa fiu mai convingator. Nu vreau sa denigrez pe nimeni si nu sufar daca HotNews ajunge pe locul 2 ca rezultat al performantelor slabe. Nu imi place insa sa lucrez intr-o industrie in care jocul murdar este acceptat ca normal. De asemenea cred ca amandoi suntem genul de oameni care lucreaza pentru niste entitati mari, de putin timp. Nu e treaba mea cum si cine si cum a lansat Realitatea, iar genul asta de argumente nu-si au loc in discutie.  
 
A doua observatie majora este ca amesteci cu o dezinvoltura extrem de putin profesionista surse si metodologii complet diferite. Treci de la SATI la Trafic.ro, ajungi la Google Analytics si la Alexa.com cu o dezinvoltura dezarmanta. Nu mai zic de paralela SNA – SATI, care e de-a dreptul funny.
 
Nu cred in condenscendenta gratuita. Am dat diverse exemple pentru a ilustra o industrie. Nu pot face o descriere a unui mediu folosind o singura referinta.
 
Am calitatea, ca membru in conducerea BRAT (in timpul liber;)), si ca sustinator atat al SNA cat si al SATI sa iti ofer toate explicatiile de care ai nevoie. Sa le luam pe rand.
 
  1. Legat de SNA


SNA este un studiu sindicalizat, girat de publisheri, agentii si clienti, care si-l asuma, il platesc si controleaza modul in care acesta se realizeaza. Intre studiile care masoara diversele media romanesti, SNA a avut parte de cele mai putine contestari (spre comparatie, a se vedea masuratorile de TV, sursa de dezbateri aprinse atat pe vremea TNS AGB, cat si in mandatul GFK; ori SAR – studiul de audienta radio, care isi schimba in fiecare an metodologia).
 
SNA mai are mult pana sa devina perfect, iar consumul de presa scrisa in Romania are particularitatile si curiozitatile lui, insa toate aceste nu pot servi drept argumente pentru sustinerea afirmatiei ca “BRAT ajuta industria printului sa se minta pe sine si sa minta si advertisierii si publicul”.
 
Iata de ce:
 
Informatia privind readershipul din SUA de “X2,5 tirajul” este preluata de pe website-ul unei companii de consultanta in vanzari si este contrazisa de datele oficiale de audienta oferite de Audit Bureau of Circulations, care releva urmatorii factori de multiplicare: NY Times – 4,8 (4,8 cititori per copie), LA Times – 2,9; Chicago Tribune – 2,9; Houston Chronicle – 3,6 (au fost alese aleatoriu 4 ziare din Top 10 USA si au fost comparate prin intermediul intrumentului de comparare a cifrelor).
 
De asemenea, sursa afirmatiei “in UK media este de x2-2.4” se refera doar la niste ziare gratuite. Obiceiul de consum al media gratuite este aproximativ acelasi oriunde in lume (2-2,5 cititori per copie). In Romania, factorul de multiplicare nu ajunge nici macar la 2 (a se verifica factorii de multiplicare ai ziarului Compact sau ai ziarelor gratuite locale de la Inform).
 
In plus, readershipul mondial “in mod traditional de X2,5 se bazeaza pe raportul World Association of Newspapers din 2005 (“World Press Trends 2005” WPT 2005), desi World Association of Newspapers a emis rapoarte si in 2006, in 2007 si 2008.
 
Chiar si raportat la datele din 2005 (1 miliard de cititori si 395 milioane de cumparatori de cotidian, deci readership de 2,5 per copie) se omite faptul ca un cititor cumpara mai multe ziare.
 
Mai mult decat atat, cifrele de tiraj versus audienta ale celor patru cotidiene luate in discutie (a se vedea tabelul publicat de tine) nu pot fi comparabile, intrucat provin din perioade diferite: audiente masurate intre iulie 2007 si iulie 2008, respectiv tirajele din perioada iulie-septembrie 2008 (in mod traditional cele mai slabe perioade din punct de vedere al vanzarilor de presa scrisa). Com’on!
 
Ai dreptate, m-am inselat deoarece siteurile prezinta implicit perioade diferite. Am modificat indicii in articol, dar sunt la ~10, ceea ce este mult fata de media generala.
 
Comparand aceleasi intervale pentru tiraj si audienta se pot observa trei cotidiene (din cele 40 masurate de SNA) cu peste 10 cititori per copie. Cifrele nu se apropie nici pe departe de factorii de multiplicare ale cotidienelor din top 3 din Polonia – conform datelor furnizate de World Association of Newspapers, de data aceasta raportul pe 2008 (mai jos tirajele, audientele si factorii de multiplicare ale cotidienelor de top din tari precum Germania, Italia, Polonia sau Africa de Sud – pentru UK nu s-a publicat nimic, iar pentru SUA au fost prezentate mai sus).
 
 

Titlu / Tara
Tiraj (000)
Audienta (000)
Factor multiplicare
Germania
Bild
3,548
11,490
3.2
WAZ - Mediengruppe
873
2,540
2.9
Zeitungsgruppe Koln
558
1,130
2.0
Italia
Corriere della Sera
664
2,772
4.2
La Repubblica
624
2,991
4.8
La Gazzetta dello Sport
375
3,581
9.5
Polonia
Fakt
686
5,180
7.6
Gazeta Wyborcza
606
5,641
9.3
Super Express
322
2,257
7.0
Africa de Sud
Daily Sun
513
4,755
9.3
The Star
164
1,045
6.4
Sowetan
136
2,040
15.0

Sursa: WAN (World Association of Newspapers), WPT (World Press Trends - raportul 2008)
 


 Cu toate ca ai ales niste exemple convenabile, nu pot sa nu observ cum cele din Romania suntem la ~10 factor de multiplicare, in timp ce in USA circulatia scade constant si sunt dubii majore privind factori de multiplicare de 2-3 si amestecarea audientei din print cu cea web. Chiar si in Italia Gazetta dello Sport e marea exceptie si ei ofera date mult mai elaborate decat ce avem noi, adica o medie relaxata de 10 la o multime din ziare. Cat priveste sursa, eu nu am reusit sa scot niste statistici folositoare de la "BRAT-ul" American pentru ca si ei au talentul de a le amesteca cu onlineul. Controversele legate de subiect si metodologie sunt generale  si au ceva vechime. Permite-mi sa fiu extrem de rezervat in ceea ce priveste succesul colosal al ziarelor in Romania si sa nu cred cifrele publicate de BRAT. Putem dezvolta discutia separat.
 
  1. In ceea ce priveste SATI 
Studiul de Audienta si Trafic pe Internet; acesta constituie singurul studiu independent recunoscut, asumat, platit si a carei metodologie de prelevare a datelor este, de asemenea, controlata de industria online (publisheri, agentii si clienti).
 
Contrar a ce spui, momentan nu este nimic in SATI care sa existe in trafic.ro ca data relevant si “transparent penru public”. In afara de optiunea de a-ti publica sau nu reffererii… Dar, in schimb, exista date care nu sunt publice, in trafic.ro, de care imi permit sa cred ca Netbridge s-a folosit in scop comercial. Cred, nu am dovezi. E o opinie.
 
Optiunea de a publica referrals este esentiala, iar ea lipseste din SATI, probabil nu intamplator. Orice data statistica utila agentiilor si clientilor trebuie sa fie publicata. Acum avem 3 indicatori macro (unici, vizite, pagini) care pot ascunde orice. Vezi diferenta dintre Analytics si SATI. Stiu ca am dus-o la extrem, dar Google ofera 1000 de indicatori si rapoarte, iar la SATI le numeri pe degete.
 
Dar, pentru ca nu ma simt bine ca un concurent sa stie tot ce e in curtea mea, am decis sa ies din Trafic.ro, alaturi de toti playerii mari. Sper ca deontologia sa fie atat de inalta la Netbridge incat sa nu fi avut niciun motiv real sa ies din trafic dar, pana una, alta, asta a fost decizia.
 
Pentru a se inlatura eventuale suspiciuni privind alegerea SATI drept instrument de masurare, trebuie mentionat ca in timpul masurarii paralele SATI – Trafic.ro, Realitatea.NET, cat si celelalte website-uri editate de grupul Realitatea-Catavencu, au obtinut rezultate de trafic mai slabe in SATI, comparativ cu Trafic.ro (aceasta afirmatie se poate sustine cu date precise).
 
… dupa care au avut cresteri fabuloase care nu se pot explica bine fara acces la mai multe date statistice nepublicate de SATI. Acum cred ca nu va impiedica nimic sa le faceti publice. Corect? Doar asa se pot inlatura suspiciunile, nu spunand ca ati pierdut si voi, ca restul, dupa care v-ati revenit in forta.
 
Unitatea de masura pentru realizarea topurilor online este vizitatori unici pe luna, conform aceleiasi surse mai sus citate WPT 2008, dar si Nielsen Online citata de Wall-street ca sursa a Top 10 publicatii online in SUA.
 
Nu se pot lua in consideratie vizitele sau afisarile pentru desemnarea unui lider de audienta pe internet. Diferenta intre ce afiseaza SATI ca unici saptamanali si lunari este cea mai corecta cifra. Trafic.ro si, din pacate, si Wall-Street, care a avut ideea desteapta de a exploata slabiciunea SATI lansand asta http://wall-street.ro/sati face o eroare: aduna unicii din ultimele 7 zile. Adica un nene care intra pe Realitatea.NET de 3 ori pe zi, apare numarat ca 21 de unici pe saptamana, ceea ce e aiurea.
 
Cifrele raportate cand ne laudam ca suntem (momentan…) lideri sunt cele acceptate la nivel mondial: absolute unicii. Nu afisari. Nu vizite. Ci indivizi.
 
Daca se realizeaza, din nou, o paralela cu printul: un website functioneaza ca un ziar, daca are aceeasi audienta cu concurenta, daca este rasfoit de 2 ori (deci are de 2 ori mai multe vizite) nu se poate numi lider.
 
Initiativa Hotnews de a face publice sursele de trafic pe Trafic.ro este laudabila, tine de strategia site-ului. Si SATI pune la dispozitie informatii despre refferals, dar ele sunt disponibile doar pentru editorul website-ului conform deciziei membrilor din Departamentul de Internet (nu conform BRAT).
 
Faptul ca sunt accesibile doar proprietarilor nu ajuta la nimic, nu confera transparenta necesara. Alegerea de a le tine private lasa loc de suspiciuni, deci este fundamental gresita.
 
La aceste informatii, in cazul SATI, mai au acces angajatii BRAT – platiti de membrii Departamentului Internet, angajati fara alte interese in business-ul online. La rapoartele de refferals oferite de Trafic.ro are acces oricine - inclusiv angajatii Netbridge & co.
 
In plus, rapoartele de referrals emise de SATI nu pot fi comparabile cu cele din Trafic.ro pentru ca se calculeaza diferit: Trafic.ro calculeaza trafic direct in functie de afisari (afisarea initiala e considerata ca venind din referreri, celelalte, in timpul aceleiasi vizite, sunt contorizate la trafic direct), SATI calculeaza in functie de vizite (s-a ajuns din alt site, vizita merge la trafic din referreri, indiferent cate afisari se fac).
 
In ceea ce priveste Realitatea.NET, website-ul nu detine pagini generabile, care sa nu afiseze continut.
 
Realitatea.NET  are aprox 133.000 de articole (se schimba in permanenta),  535.000 de comentarii afisate cate 50 pe pagina, de unde se mai aduna inca 10.000 de pagini de articole; in total 143.000. In plus, Realitatea.NET are 134.540 de pagini de multimedia, video, audio. Acestea sunt pagini de sine statatoare la fel ca o pagina de articol, asa a fost desenat layout-ul.
 
Exact. Adunam 143.000 cu 134.540 cu 137.000 (forum) => 414.540 de pagini publicate de voi, dupa spusele tale. Facand o cautare in Google dupa site:realitatea.net avem 816.000 de rezultate. Diferenta, de ~401.500 sunt pagini de spam, create doar pentru Google.

Realitatea.NET are aproximativ 50.000 de tag-uri (adica acele cuvinte cheie stabilite pentru fiecare articol scris). Tag-urile sunt afisate intr-un sitemap si de aici, fie se pot urmari articolele cu tag-ul respectiv, fie se poate abona la acel tag pentru a fi alertat pe mail atunci cand apare un nou articol (cu respectivul tag).
 
Orice tag existent in sitemapul de pe Realitatea.NET este o eticheta atasata unui articol, sau mai multora. Nu exista tag-uri pe Realitatea.NET care sa nu fie atasate unui articol, respectiv in acea pagina nu exista o inregistrare care sa se genereze o pagina goala, cu layout-ul sitului, dar fara nici un fel de continut.
 
Asta e si problema: faptul ca voi definiti tot DEX-ul ca tag pentru a crea continut artificial pe care mai apoi il publicati pe Google. Realitatea.NET are 57.300 de taguri (in scadere fata de weekend ;-), New York Times are 52.500. Surpriza e ca voi aveti 800.000 de pagini indexate, iar NY Times are 20.000.000 cu multi mai putine taguri, deoarece le folosesc normal, nu pentru spam.
 
La toate paginile de mai sus se adauga paginile emisiunilor, inregistrarile emisiunilor, dupa modelul multimedia, forumul, precum si proiectele editoriale speciale – “Anchete”,“Stiri locale”, “Valentine” (in luna februarie), etc.Nici subodomeniile Realitatea.NET nu genereaza pagini goale, sau irelevante,  asa cum face Hotnews.
 
Hotnews nu inventeaza pagini (pline) pentru a fi indexate. Daca ar face asta, ar face spam. Voi faceti fix asta. Userul cauta o chestie care nu e acolo si e redirectionat automat intr-un articol si se mai contorizeaza o vizita, un unic. Asta este crestere artificiala.
 
Totalizand, paginile indexate pe Google pentru Realitatea.NET insumeaza cat scrie in Google, si toate aceste pagini genereaza continut fie un articol, fie o poza, fie un material video, fie o emisiune.

In schimb, daca tot te-ai trezit scriind :), vezi ca HotNews are o problema cu indexarea paginilor si a continutului.
 
Iata exemple de pagini goale: http://www.hotnews.ro/arhiva/2004-02-01
 
Se face cautare in arhiva si nu exista continut. Am publicat noi pe Google linkul asta? Nu, l-ai scris tu de mana, iar ce se intampla este NORMAL.
 
http://sport.hotnews.ro/tags/a (apropo, ca sa nu ne incurcam :) la Realitatea sau la angajatorul tau HotNews te refereai cu fraza: “Indexare dupa tagul "a" este o chestie fabuloasa. Dai click pe primul "a" si ajungi la o pagina goala, insa indexata de Google. E clar ca stiu cum se face tag spamming.:)”)
 
A, uite inca un "a": http://www.hotnews.ro/tags/a 

Uite ca inca nu ti-ai dat seama ce inseamna spam si imi dai ocazia sa fac demonstratie practica pe exemplul tau:

http://www.hotnews.ro/tags/a  -> cautat pe Google nu da niciun rezultat, deoarece HotNews nu publica pagini cu asemena taguri pentru spam.

http://www.realitatea.net/tag/a -> cautat pe Google DA REZULTATE pentru ca asa intelegeti voi sa folositi tagurile. Asa faceti spam. Sper ca a fost simplu de inteles demonstratia (da click pe linkuri sa te convingi). 

Si vrei si continut indexat in mai multe pagini?
 
Uite:
http://sport.hotnews.ro/stiri-euro2008-5401354-dominique-strauss-kahn-fmi-putea-ramane-fara-bani-urmatoarele-sase-luni.htm
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-5401354-dominique-strauss-kahn-fmi-putea-ramane-fara-bani-urmatoarele-sase-luni.htm
 
Argumentul tau denota faptul ca iti lipsesc cunostintele tehnice si iei de bun orice iti spun colegii. E LOGIC ca adresa sa-ti mearga si sa-ti faca acel redirect. Uite doua exemple:

http://www.telegraph.co.uk/culture/film/baftas/4562478/Dragos-Stanca-scrie-la-Telegraph.html exista :)

 
In ambele cazuri comportamentul este normal, deoarece sunt pagini cu continut dinamic. Poti pune orice in loc de Dragos Stanca in acel URL, inclusiv la voi pe site, si va merge cata vreme se poate compune articolul respectiv pe baza identificatorului (ex: 453677) si a regulilor interne. Ce NU face niciun site respectabil e sa trimita spre Google de 100 de ori acelasi articol generat cu URL Rewrite, deoarece atunci ar face spam.
  
De asemenea, afirmatia conform careia “In Ianuarie Realitatea.net are ~ 1.1 mil unici, 3.5 mil vizite, 23 mil afisari. HotNews.ro are ~ 1 mil unici, insa 4.5 mil vizite si 14 mil afisari. Ce intelegem din asta? Ca mai putine hituri au venit pe HotNews, s-au facut mai putine afisari, insa substantial mai multe vizite. Dovada a faptului ca spamul aduce omul (unicii), insa nu-l tine (vizite), chiar daca ii face referesh automat la pagina pentru a crea noi afisari.” este nefondata.
 
Cele de mai sus dovedesc ca Realitatea.NET a realizat datele de audienta furnizate de SATI in mod corect, in baza efortului editorial.
 
Care date? Unicii la care nu putem vedea referral sau alte informatii, care au crescut bubuitor de cand se foloseste un sistem inchis/secretizat de numaratoare? Ce valoare au cifrele acelea brute fara a sti cum s-au obtinut? Treaba asta cu unicii merge in piete evoluate, ca cele straine, unde traficul venit din motoare de cautare e stabil si la vedere. La noi e greu de digerat cata vreme unicii pot fi adusi prin orice metoda si contorizam doar hiturile.
 
Mai mult, un website care indexeaza pagini goale / tag-uri inexistente nu poate realiza un numarul mare de afisari inregistrate de Realitatea.NET.
 
Adevar graiesti! Voi compuneti pagini pline, pe baza oricarui cuvant/motiv, doar pentru a fi indexati in Google si a aduce vizitatorul pe site. Daca am sti cum a evoluat bounce rate-ul la Realitatea.net (chiar pe diverse pagini) ne-am face o idee care e procentul adus prin spam. Nu spun ca voi doar din asta castigati cititori. Spun ca asta (spamul) plus informatia opaca de la SATI permite cresteri fabuloase si nejustificate, care sunt anormale in industrie fara schimbari editoriale majore (care n-au existat la voi pana acum).
 
Daca un vizitator ajunge pe un website indexat gresit, inseamna ca nu gaseste ceea ce cauta si deci paraseste site-ul imediat, in niciun caz nu ramane acolo pana la un refresh automat care sa-l duca dupa un inteval de 15 minute din nou pe homepage-ul site-ului si sa realizeze astfel afisari articiale.
 
Legat de afirmatia Alexa.com, asta e traficul real, nu pot sa nu zambesc. Rank-ul Alexa este bazat pe tiparul de folosire al toolbar-ului Alexa (sau a tool-urilor care folosesc API-ul toolbar-ului Alexa) de catre utilizatori. Este o combinatie a numarului de vizitatori unici si a numarului de pagini vizitate de fiecare dintre acestia (pageviews). Asa ca te referi la o cu totul alta metodologie de masurare si raportare.
 
Da, ma refer la o metodologie mult mai bine organizata, statistica ce are la baza informatiile obtinute de Amazon (parintele Alexa), si care e mult mai corecta ca privire de ansamblu decat un sistem de masurarea a traficului inchis si care raporteaza doar cateva cifre brute. Cred ca orice investitor real din afara ar zambi daca i-ai spune ca traficul real in Romania inseamna mai degraba ce zice SATI decat Alexa.
 
In concluzie:
 
HotNews se descurca bine, inca bate Realitatea.NET destul de des dar, din pacate, in decembrie si in ianuarie, ati luat bataie la unici. Rau. Ghinion. Asta e. Trebuie sa accepti asta, chiar daca o sa-ti faci planul de vanzari un pic mai greu. Si sper ca pan ape finalul anului sa ne consolidam ca lideri. Daca nu vom reusi, voi fi primul care va felicita Hotnews!

De curiozitate am adunat unicii pe zile de la Hotnews din ianuarie (ca decembrie nu e pe sati) si am facut la fel pentru Realitatea. Scor? 2.553.497 HotNews la 2.393.251 Realitatea, cifra bruta. E o luna in care am luat bataie la unici…
 
Eu sper ca o sa fiti suficient de fair play incat sa faceti statisticile publice si sa renuntati la spam. Vad deja progrese rapide in partea cu spamul, au disparut linkurile la downloaduri free si porn, se fac redirecturi corecte samd. Probabil ca a fost o noapte lunga pentru colegii tai.
 
In fine, nu e problema, cu totii invatam, sunt convins ca viitoarele analize vor fi mai pertinente si vor contine mai putine gafe. Partea buna in toata povestea asta e ca mai invata si piata una, alta, cum e de fapt cu SATI, ce e aia Alexa si asa mai departe.

Nu cred ca are sens sa ne certam. Putem trage linie si concluziona:

  1. Cata vreme statistica in .ro nu este transparenta oricine isi va permite sa faca orice magarie pentru a castiga "trafic".
  2. SATI ar trebui sa aduca bani, lumina si credibilitate in online. Deocamdata practicile sale lasa loc de dubiu. Neincrederea e alimentata si de evolutiile spectaculoase ale unora din cei care au trecut cu totul in noul sistem de masurare.
  3. Din toata lupta asta necurata pierd clientii (increderea) si noi (banii).

E mai important sa realizam asta decat sa numaram spamul vostru. Cu siguranta colegii tai isi vor face treaba bine si vor mai "despama" din Google. Cu siguranta voi o sa faceti publice informatiile din SATI pe decembrie si ianuarie, fara sa invocati "imposibilitati ale sistemului". Vreau sa cred ca toata lumea o sa se comporte rational, o sa inlature dubiile si eu o sa raman "dezinformatorul" industriei.

 
Multa bafta!
 
Dragos Stanca
Managing Director F5
Divizia New Media
Realitatea-Catavencu
 
PS Le multumesc pentru datele necesare acestei precizari colegilor mei Dragos Cerbu, research manager si Cristi Dorombach, project manager Realitatea.NET.
 

Imi place sa cred tu ai angajat niste oameni sa produca rezultate, si, cum nu stapanesti partea tehnica (nu e un repros), ai ajuns sa fii responsabil pentru unele practici neortodoxe. Sper sa nu iei prea personal toata povestea asta. Mie unul mi-a placut sa colaborez cu cei de la Catavencu si am vazut ca sunt o gramada de oameni extrem de capabili in trustul vostru.

+ Imi cer scuze pentru intarzierea in a publica dreptul tau la replica. Numai formatarea unui articol imi ia o ora si am fost extrem de ocupat cu treburile curente si documentarea. Am inceput azi noapte sa scriu si pana azi deja au aparut schimbari in cifrele raportate de Google …

Author: "Dragos Manac" Tags: "Hotnews, Neclasificate, Oameni si locuri..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Saturday, 07 Feb 2009 20:13

"There are few nudities so objectionable as the naked truth"

Adaugiri ulterioare.

1. Daca veniti de pe siteul Realitatea, puteti citi dreptul la replica acordat d-lui Dragos Stanca pe acest blog plus comentariile mele. Cei de la Realitatea au preferat sa puna link la Gusti Roman, unde e doar o versiune a povestii. Citind comentariile la acel drept la replica o sa vedeti cat de absurde sunt pretentiile de corectitudine ale F5. Nu inteleg de ce nu accepta pur si simplu ca au gresit, lucru clar demonstrat si in multitudinea de comentarii si articole aparute ulterior. Plus, chiar "raspunsul tehnic" a validat inca o data acuzele respective ;-)

2. Toata povestea cu SATI si numarul 1 va deveni o mare fasaiala in cateva zile. Nu am scris acest articol de dragul celor de la HotNews, ci pentru a face publicul sa inteleaga cum functioneaza publicitatea online in Romania. La 2 saptamani dupa articol imi dau seama ca demersul meu e sortit mocirlei.

 

Nota: Articol lung si plin de detalii.  

Colaborarea mea cu HotNews pe partea de proiecte speciale a fost vazuta in diverse feluri atunci cand s-a anuntat. Reactiile m-au surprins un pic, pentru ca eram tratat ca fiind de la aia, nu un oarecare ca pana atunci. Au trecut cateva luni in care am invatat o multime de lucruri extrem de interesante si nu regret deloc colaborarea asta. Am invatat despre cum se vinde publicitatea, ce inseamna presa, cum e sa fii dintre cei mari din piata si, mai ales, ce rol joaca orgoliul in presa online.

La ultimul WebClub s-a vorbit mult despre lideri si locul 1 in online. Dragos Stanca a spus de cateva ori ca Realitatea.net este de 2 luni numarul 1 in topul siteurilor de stiri din Romania. Nasol pentru mine, ca reprezentant al HotNews. Orlando a zis de asemenea o chestiune interesanta: "Daca ai lucra cu dl. Sirbu ai intelege ca pentru el nu exista locul 2". Nelamurit de povestea asta cu locurile si clasamentele am inceput sa studiez. In ultima perioada au fost cativa oameni care mi-au dat de inteles ca sunt venetic in industrie si ca ar trebui sa ma documentez atent inainte de a emite pareri. Asa ca am inceput sa ma documentez.

Cine este pe locul 1?

Pai, trebuie sa aflam cine face acest top inainte de toate. In online-ul romanesc sunt 3 unelte mari de masurare: trafic.ro, Google Analytics si SATI. Eu as lua ca referinta Google Analytics. Jucatorii din online au luat multa vreme ca referinta trafic.ro. Din nevoia de a avea un singur organism competent si independent, publisherii au luat decizia de a folosi ca referinta SATI (Studiul de Audienta si Trafic Internet), un serviciu platit, usor costisitor, oferit de BRAT (Biroul Roman de Audit al Tirajelor), o asociatie non-profit.

OK, vom folosi SATI ca referinta. De notat ca acum cateva luni o parte dintre publisherii mari au renuntat la trafic.ro si au migrat catre SATI. HotNews a ramas si pe trafic.ro, pentru ca ajuta sa ai inca o unealta de masurare, mai ales cand ea este transparenta pentru public.

De ce conteaza audienta?

Pentru ca in functie de audienta se vinde publicitatea. Cu cat ai mai multa audienta, cu atat poti solicita un pret mai mare sau cu atat esti mai interesant pentru cei care vor sa cumpere publicitate. In plus, numarul 1 ia partea leului din incasarile de publicitate, asa ca e cu atat mai important sa fii primul.

Putem avea incredere in SATI?

Da, in masura in care putem avea incredere in BRAT. Inainte de a masura audienta pentru Internet, BRAT a masurat ani de zile audienta pentru print. De curiozitate, am luat ultimele date disponibile online pe SNA (Studiul National de Audienta). In livrabile avem CpA (000), indicator care ne spune numarul de cititori in medie per editie pentru o publicatie, adica audienta pe print. Pe BRAT.ro avem tirajul publicatiilor. Facand o comparatie intre tirajul distribuit (care ma gandesc eu ca reprezinta numarul publicatiilor ajunse in mana cititorului, platite sau nu) si audienta declarata de SNA rezulta niste date intresante. Astfel:

 

Ziar

Cititori per editie

Audienta

Tiraj difuzat

Ziarul Financiar

9,88 10,58

201.000

18.994 20337

Evenimentul zilei

9.83 11,38

547.000

48.049 55623

Jurnalul National

10.35 13,13

736.000

56.046 71109

Cotidianul

9.44 14

210.000

15.029 22224

 Nota: Am updatat statistica deoarece era gresita. Calculasem audienta din iulie 2007 - iunie 2008 supra tirajul din iulie - septembrie 2008, luni proaste pentru vanzari. 

Am luat 4 ziare la intamplare, din cele pe care le citesc eu uneori. Conform BRAT/SNA, in Romania, un ziar este dat unei persoane si citit de 6-10 alte persoane in medie. Prima idee care imi vine in minte este ca un Cotidianul aflat la a 14-a citire in aceeasi zi ar fi extrem de deteriorat. Nici nu stiu daca ar rezista fizic la 10 citiri care implica rasfoit, plimbat, mutat etc. In plus, asta ar presupune ca toate ziarele ajung in sali de asteptare sau toalete, ca sa aiba si publicul si timpul necesar. Later edit: Am lasat a 14 citire, desi sunt 10 citiri in medie, deoarece unii cumpara ziarul, il citesc si-l arunca la cos, iar altii il folosesc de mult mai multe ori, sa ne iasa statistica.

Cautand in manualele de vanzatori de publicitate am aflat ca in SUA audienta este x2.5 tirajul. In UK media este de x2-2.4  . Cam oriunde in lume, in mod traditional, raportul este de x2.5 conform World Association of Newspapers.

In Romania BRAT sustine ca un ziar se citeste de 6-10 ori in medie. Ori romanii sunt neobisnuit de saraci si de darnici cu aproapele, ori BRAT ajuta industria printului sa se minta pe sine si sa minta si advertisierii si publicul. As paria pe varianta 2, judecand dupa rezultatele printului. Asadar, BRAT, care face o treaba de mantuiala pentru print, este mai nou autoritatea pentru online. Desigur, sa crezi ca toata aceasta situatie este pur intamplatoare presupune un grad teribil de ingenuitate.

Sa nu plecam insa de la ideea ca SATI este un sistem in care nu putem avea incredere. Pana la urma masoara niste vizite reale, nu se bazeaza pe declaratiile publisherilor.

Revenind: Cine este numarul 1?

Cine are mai multe vizite! Acesta e raspunsul simplu. Dar, inainte de a da raspunsul simplu, sa intelegem ce inseamna mai multe vizite. Mai multi unici! … iti va spune orice priceput. Dar ce inseamna unicii? Persoane care viziteaza siteul. Adica, ai presupune, oameni care sunt interesati de continutul siteului tau. Continut relevant, pentru oameni interesati, pe care poti grefa publicitate digerabila, usor de receptionat de vizitator.

De unde vine vizitatorul? Din 3 surse principale:

  • Direct, din obisnuinta, pentru ca este fidel siteului tau

  • Din Google, cautand informatii care se gasesc (si) pe siteul tau

  • Din linkuri de pe alte siteuri sau transmise prin email sau mesagerie instant

Asa se obtin vizitele. SATI masoara aceste vizite.

Oare o vizita a unui “unic” reprezinta un vizitator interesat de siteul tau? Nu neaparat. Depinde cum a ajuns acel vizitator la tine. Daca a ajuns direct inseamna ca e interesat. Daca a ajuns prin cautare sau din linkuri nu inseamna neaparat ca e interesat.

O metoda buna de a genera trafic ocazional este spamul, mai exact spam in motoarele de cautare, deoarece de acolo vin vizitele. Cine face spam? Pai din topul siteurilor de stiri avem 9am.ro si Realitatea.net care fac spam. Stiu, am zis o chestie grava: Realitatea face spam, pe langa anunturi text platite si directionarea audientei de la TV spre online. Asa este! Demonstratia:

Cautati pe Google dupa site:nume.site ca sa vedem cate pagini are un site indexat. Rezultatele:


Cautare dupa wikipedia: ~ 13 milioane de rezultate PR9
9am.ro                  ~ 1.84 mil rezultate PR6
realitatea.net          ~ 818k rezultate PR6
hotnews.ro              ~ 315k rezultate PR7
gsp.ro                  ~ 295k rezultate PR6
libertatea.ro           ~ 110k rezultate PR6
cancan.ro               ~ 101k rezultate PR5
seopedia.ro             ~ 68k rezultate  PR3
antena3.ro              ~ 61k rezultate  PR6
zoso.ro                 ~ 25k rezultate PR5
manac.ro                ~ 325 :) rezultate PR5

Realitatea face spam folosind ca tag orice cuvant din limba romana si creand o pagina speciala pentru acel cuvant. E spam doarece continutul nu e relevant, fiind facut doar pentru a fi indexat de motoarele de cautare.

O cautare dupa alte siteuri care au taguri ne da noi rezultate:


site:realitatea.ro/tag care ~ 60k de rezultate
site:nytimes.com/tag ~ 50k de rezultate
site:9am.ro/tag care da ~ 14.5k taguri
site:zoso.ro/tag care da ~ 2.7k taguri

… de unde deducem ca New York Times are mai putine chestiuni relevante in continut decat Realitatea.net. Sau nu.

Exemplu: http://www.realitatea.net/tag_a.html  Indexare dupa tagul "a" este o chestie fabuloasa. Dai click pe primul "a" si ajungi la o pagina goala, insa indexata de Google. E clar ca stiu cum se face tag spamming.  Practic, in loc sa cateogriseasca bine cotinutul si sa-si faca un site navigabil, ei aleg o smecherie ieftina, buna de prins utilizatori rataciti sau crawlere online. Avand useri in plus asigurati, un simplu script care face autorefresh la pagina ii ajuta sa aiba 23 de milioane de afisari lunare. Asadar, doua smecherii ieftine, de lider.

Cei care vin din intamplare pe siteul tau cautand un cuvant comun sunt o parte din unici. Nu sunt vizite intamplatoare, sunt bucati semnificative din trafic, venit din spam. Sunt oameni adusi degeaba, pentru nimic, dar care te fac sa ai trafic mare, pe care sa-l poti vinde advertiserilor. Cam cat interes trezeste publicitatea de pe un site unuia care a ajuns acolo in mod eronat, fiind pacalit de o cautare in Google? As zice ca +/- 0, daca nu doar irita.

La fel ca spamul pe motoare de cautare, spamul prin email sau mesagerie instant poate fi o sursa de trafic. Cum isi dau seama advertiserii daca traficul, unicii, vizitele reprezinta oameni interesati sau doar rezultat al spamului? O metoda simpla ar fi sa vezi sursa vizitelor, adica referrals, siteurile folosite ca referinta, poarta de intrare spre siteul tau. Numai ca, SURPRIZA! SATI nu pune la dispozitia publicului aceste date. Deci avem trafic, dar nu vrem sa spunem de unde vine. Trafic.ro are aceasta optiune foarte interesanta, iar HotNews e printre putinii care au publice aceste informatii. Din cate stiu eu, nici macar agentiile de publicitate nu au acces la aceste date.

Practic, masuratorile SATI se fac pe baza unor date care nu pot fi verificate sau probate. Asa se stabileste cine este numarul 1. Cu toate astea, avem un set de date din care putem extrage un pic de adevar. Putem afla cati vizitatori unici avem. Putem compara unicii cu toate vizitele si afisarile. Cu ce ajuta audienta bazata pe intamplare si deceptie? Ce valoare are vizitatorul care vine azi din greseala si maine deloc fata de cel care vine azi din interes si in fiecare zi din interes?

In Ianuarie Realitatea.net are ~ 1.1 mil unici, 3.5 mil vizite, 23 mil afisari. HotNews.ro are ~ 1 mil unici, insa 4.5 mil vizite si 14 mil afisari. Ce intelegem din asta? Ca mai putine hituri au venit pe HotNews, s-au facut mai putine afisari, insa substantial mai multe vizite. Dovada a faptului ca spamul aduce omul (unicii), insa nu-l tine (vizite), chiar daca ii face referesh automat la pagina pentru a crea noi afisari. Evident, sunt si foarte multi vizitatori legitimi pentru Realitatea sau 9am, insa nu aceia propulseaza siteul pe locul 1. Sunt diferente neevidente pentru cei care nu au ochiul format, insa diferentele de zeci de procente de la luna la luna sunt foarte greu de justificat la un asemenea nivel.

De observat evolutia spectaculoasa a celor de la Realitatea. Nu pot contesta faptul ca au audienta TV si o pot aduce in online, sau ca au un volum impresionant de stiri. Cu toate astea, de ce e nevoie de spam pentru ei sau 9am? De ce e nevoie ca masuratoarea sa fie facuta doar de SATI? Nu e suficient esecul printului, vrem sa punem lumanare si mediului online? De ce nu exista transparenta in masuratoare? De ce nu se folosesc 2-3 sisteme deschise simultan? S-ar putea merge in acest fel pe o medie, mult mai relevanta. Pana atunci, puteti sa va formati o idee folosind detaliile oferite de SATI: HotNews pe SATI, 9am pe SATI, Realitatea pe SATI.

Revenim. Cine e numarul 1?

Poate ca e Realitatea. Doar isi fac reportaje elogioase si si-au schimbat si titlul. Poate ca e HotNews pentru ca are mai multi unici zilnic, paradoxal. Plus, nu face spam. Poate ca o sa fie 9am cu ajutorul comunitatii si al manelelor. Poate ca o sa fie mereu un tabloid sau un ziar de sport. Sau poate ca vor fi cei care au exclusivitati cu Salam si Bursuc si varii filmulete grobiene. Eu cred ca toti ar trebui sa fim numarul unu, macar asa s-ar mai renunta la spam si alte practici dubioase.

Si industria? Publicitatea? Clientii?

  1. Industria ar trebui sa stie ca are un reper indoielnic in SATI sau BRAT.

  2. Publicitatea ar trebui sa se faca mult mai atent, nu pe criterii de volum sau demografice manarite, ci pe criterii de calitate si masurabilitate, chiar si acolo unde pozitionarea implicita e de high-quality si cifrele sar prin tavan.

  3. Clientii ar trebui sa stie ca platesc pentru audienta inventata de masuratori gresite sau netransparente si, deci, irelevante.

  4. Agentiile ar trebui sa stie ca participand la acest prietesug al traficului vor ajunge sa vanda fum clientilor.

  5. Publisherii mici ar trebui sa stie ca daca faci spam si ai volumul crescut poti ajunge numarul 1.

Daca situatia curenta va continua vom aduce un pic din gloria printului in online. Putem sa ne mintim pe noi si sa-i mintim pe cei care cumpara de la noi, insa minciuna asta generalizata va iesi la suprafara, va naste neincredere in clienti si va costa foarte scump industria in cele din urma.

Cine e numarul 1? Alegeti voi. Publicitatea sa traiasca! Si noi, ca stim Internet si publicitate ;-)

 

PS: Stiu ca o sa trezesc diverse reactii adverse si o sa inversunez oamenii. Nu am scris de dragul HotNews articolul asta. M-am documentat pentru ca nu-mi place sa nu inteleg ce mi se intampla sau sa par incompetent pentru <<batrani>>. In plus, cred ca e corect sa stie toata lumea cu ce se mananca publicitatea si Internetul romanesc la nivel mare.

 EXTRA: Pentru ca de azi dimineata curg telefoanele si acuzele directe sau voalate, imi permit sa ilustrez situatia cu niste grafice facute de Alexa.com pe baza traficului real. Multumesc "Nu Pot Sa Cred" pentru idee. Obervati liderul :)

Author: "Dragos Manac" Tags: "Hotnews, Neclasificate, Oameni si locuri..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Monday, 02 Feb 2009 14:15

"No ideas and the ability to express them - that’s a journalist"

Fenomenul blogurilor a ajutat la faurirea unei teorii noi, conform careia jurnalismul traditional a murit, iar omul de rand a devenit jurnalist, ajutat de mediul online. E o teorie sustinuta de multi jurnalisti cu vechime, speriati de faptul ca nimeni nu mai cumpara ziarele, chiar si atunci cand se vand cu DVD-uri si posete de dama.

In trecut, jurnalismul era facut de persoane instruite care reuseau sa prezinte informatie utila si sa educe publicul. Din cauza asta si astazi punem pret pe ce apare in ziar, aproape orice fel de ziar ar fi el. Pornind de la asta presa a devenit un instrument foarte bun de comunicare, fiind in general independenta, atat putere a statului cat si amanta ascunsa a statului (in societatile capitaliste, in cele totalitare fiind nevasta credincioasa).

Pana la explozia Internetul, presa a inceput sa se diversifice si sa raspunda nevoilor cetateanului. Educatia a palit in fata tabloidelor, dovada ca oamenii sunt mai interesati de tzatze si scandaluri decat de educatie. Presa a castigat mult in diversitate si volum. Jurnalistii nu au mai fost acei oameni cu ani gramada de experienta, ci orice pusti de 20 de ani dispus sa scrie cat de cat corect. De la statutul de educator s-a ajuns ca media sa fie formata din oricine cu o parere si un pix.

Presa romaneasca a crescut fabulos in ultimii ani, iar jurnalismul a trecut de la meserii din care se moare de foame la  meserii in care esti platit cat nu face, din nevoia oarba de expansiune. Fiind o putere in stat, cei care au avut banii necesar s-au grabit sa puna mana pe putere si s-o foloseasca pentru a produce bani sau pentru o tine ca si caine de paza. Rezultatul este o aglomerare media, marcata de interese meschine si jurnalisti neprofesionisti. Evident ca presa a inceput sa scada mult in ochii cetateanului, iar jurnalistul sa fie etichetat drept omul invitat la TV sa-si dea cu parerea despre orice. Faptul ca lumea il considera pe Mircea Badea jurnalist descrie clar perceptia omului de rand despre jurnalism.

Acuratete? Obiectivitate? Stiri verificate?  Documentare? Orice jurnalist crede ca poate face din orice stire un editorial. Orice ziar e plin de opinii. Orice titlu de tabloid (scris tot de jurnalisti, nu?) scoate minimul uman la suprafata. Ex: Ce gagiu ti-ai tras Popeasco! Noroc cu news.google.com si cateva ziare straine ca poti sa citesti 3 stiri care sa nu fie incarcate de subiectivism, venin sau prostie. * Nu-mi tineti teoria presei straine care manipuleaza, cred ca a noastra e mult mai defecta.

Intra pe scena bloggerul! Omul care are libertate de opinie, nu este ingradit de sistem si de interesele trustului si poate ajunge la oricine via Internet. Salvarea jurnalismului! Lacrimi, flori, usurare. Totul se va muta online! Jurnalistii vor disparea! Vor ramane bloggerii sa domneasca peste informatii si opinii. Aici suntem acum, intr-un punct foarte gresit.

Bloggerul nu are constrangeri, deci ESTE obiectiv. Asta cred toti. Fals, bloggerul nu are unele costrangeri deci POATE FI obiectiv. Dar rareori este. Uneori intentiile sale nu sunt de informare corecta, obiectiva, nepartinitoare. Deseori permisiunea de a fi subiectiv il determina sa considere ca poate spune orice. Faptul ca are o audienta il determina sa creada ca orice spune e corect. Faptul ca spune doar lucruri corecte ii umfla egoul. Cand traficul creste bloggerul ajunge sa aiba un ego suficient pentru a hrani nevoile Chinei pentru 100 de ani (citat). 

Oricine isi poate face un blog. Jurnalist, om politic, inginer, privitor la stele, biciclist, elev. Nu conteaza. Oricine poate avea (si are) blog. Implicit are pareri si informatii gresite pe care le face publice. Google le indexeaza si le considera relevante. Cei care folosesc internetul au ramas cu ideea ca bloggerul este sursa corecta de informatie, iar indexarea si linkuirea de altii da credibilitate blogului.

Azi cineva a scris ca vand Solvabil.ro pentru 12.000 de euro unei companii mari. Din cand in cand cineva ma face pe mine (sau un proiect in care sunt implicat) terci, neverificand lucruri sau facand afirmatii profund subiective. Ma indoiesc ca multi din oamenii care scriu pot face o analiza la vedere. Nu trebuie sa fie corecta, trebuie doar sa aiba o minima justificare, astfel incat cei care o citesc sa o poata procesa. Se dau verdicte, se emit judecati, se spune cine e prost si ce e bun, pentru ca exista blogurile, locuri in care oamenii pot scrie mai repede decat gandesc, iar lumea urmeaza sa-i ia in serios. Firmele se dau doi pasi inapoi inainte de a face o campanie pe bloguri. Problema nu e libertate, ci modul in care o utilizezi. Poti fi util sau poti crea panica si nervi cu inventii ca cea cu Solvabil, o mica aberatie care a reusit sa ma puna intr-o postura foarte neplacuta in fata a o gramada de oameni. Asta se intampla cand te consideri jurnalist si blogger si iei ce e mai bun din ambele lumi (libertatea de expresie, usurinta de diseminare) si uiti de profesionalism (verificarea informatiei, nepartinirea samd).

Blogosfera, alt concept neinteles, arata local ca o curte de liceu: cu pustanii smecheri care te iau la palme in gasca, cu profesorii neintelesi, cu un set de valori ciudate. Oricine publica 3 injuraturi si 5 poze porno si are pareri clare are audienta si e la fel de blogger (deci interesant, bun si relevant) ca restul, pozitionandu-se peste ziare si ziaristi (depasitii care nu inteleg onlineul si ca trebuie sa faca ciocu mic, ca onlineul e la putere acum). Aceasta este scaparea jurnalismului? Aici vor migra cititorii de ziare? Ma indoiesc profund.

Jurnalistii si-au pierdut statutul si credibilitatea. Urmeaza ca si bloggerii sa-si piarda statutul si credibilitatea. In ambele cazuri este rezultatul abuzului de putere si de pozitie. Lumea are incredere in tine, iar tu o iei pe campii, pentru bani si putere, din orgoliu sau prostie si pentru ca nu stii cand trebuie sa te opresti. Asta a ucis mult din presa scrisa si urmeaza sa ucida mult din online. Irelevant, inutil, exagerat, infumurat, partinitor - asta devine omul care scrie cand nu-si respecta audienta si continutul, dar isi atribuie victoriile de imagine sau de volum.

Diferenta nu o face faptul ca esti blogger sau jurnalist si nici ca publici pe hartie tiparita sau online. Diferenta o face calitatea continutului si increderea pe care o transmiti fiind obiectiv, documentat, nepartinitor, calificat. Cum e transmis continutul? Nu conteaza. Un ziar sau o revista buna se vor cumpara mereu, iar un blog bun va fi citit mereu, indiferent de ultima moda in media. Doar asa azi poti crea si sustine branduri serioase (persoane, publicatii sau websiteuri) care au greutate avuta de jurnalistii de alta data.

Inca mai confundam informatia cu hartia pe care e scrisa. Hartia nu are nicio valoare. Un blog nu are nicio valoare. Informatia e singura valoare. Din acest motiv categorisirea in jurnalisti si bloggeri e total gresita. Le putem spune oameni care produc continut. Pe termen lung singurul diferentiator este calitatea si doar pe asta trebuie sa ne concentram.

Continutul produs de multime? O alta poveste exagerata. Vedeti comentariile de pe orice ziar. Sunt dovada graitoare ca moderarea este necesara si ca nu oricine vorbeste are ceva util de spus. Explozii de imbecilitate si frustrare agresiva - asta sunt in medie comentariile. Exista si cateva comentarii de bun simt, obiective. Exista si cativa cetateni care adauga valoare continutului. Acestia sunt foarte rari si cufundati in oceanul de inutilitate al variilor comentarii. Acesti rari comentatori sunt si ei producatori de continut de calitate. De aici valoare lor. Ideea de comentariu si loc in care sa fie evidentiata aceasta valoare este in sine buna. Acceptarea publicarii tuturor aberatiilor distruge orice urma de utilitate si ingroapa acel continut minuscul valoros. As spune ca daca dorim infromatii utila din comentarii cautam acul in carul cu fan. Din pacate cel mai des il cautam in latrina, nu in carul cu fan. Este motivul pentru care sustin moderarea la maxim a continutului de acest gen, pentru a nu fi invadat de opinii nejustificate si inutilitate.

Cei care au ceva util de spus in domeniul lor vor aparea gratuit in orice publicatie de specialitate, asadar moderarea nu inseamna cenzurare. Nimeni nu ingradeste continutul valoros, deoarece acesta atrage audienta, iar audienta plateste direct si indirect pentru informatia utila. La fel de usor poti aparea online, iti poti face blog, poti chiar sa comentezi. Jurnalismul nu va disparea, nici bloggingul. Vor ramane o metoda de a produce si publica continut … util. Numai ca, pana atunci, va trebui sa asistam la un insuportabil fenomen de decantare, perioada in care multa lumea va confunda reziduurile cu produsul util. Asa ca, sa nu condamnam jurnalismul si sa nu aplaudam bloggingul - tind sa reprezinte fix acelasi lucru!

Un alt lucru important de retinut este ca nu trebuie crezuta pe nemestecate informatia de pe bloguri, tocmai pentru ca nu exista inca nicio metoda eficienta pentru a determina nivelul de incredere pe care il prezinta un blog. Poti citi o multime de materiale si-ti poti face o parere. Oamenii nu au timp sa faca o analiza a unui blog. Merg din link in link si aplica oricarui continut perceptia ca trebuie sa fie adevarat si bun, caci altfel nu ar fi aparut pe bloguri. Daca cititorii sunt deceptionati sistematic de bloguri se va acredita ideea ca blogurile sunt lipsite de valoare, chestiune la fel de daunatoare ca situatia de acum, in care aproape orice apare e luat de bun.

Nota: Am scris acest articol din perspectiva mea de antreprenor, jurnalist de ocazie si blogger. Nu are nicio legatura cu parerile sau viziunea Hotnews sau a oricui in afara de mine.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Evolutie Personala, Hotnews, Neclasifica..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Monday, 26 Jan 2009 10:00

"An age is called Dark, not because the light fails to shine, but because people refuse to see it."

Cocain? Ma intreaba un negru mai mare ca mine (adica foarte mare). No, thanks. Ii raspund eu politicos. Ma gandesc ca sunt prea formal in refuzul meu si ma intreb daca Freud avea dealer. Pentru a nu stiu cata oara ofertele de cocaina, heroina si extasy imi intrerup firul gandirii. E frig si bate un vant taios. E prima zi in Amsterdam si ultima a anului. Prea multa agitatie, prea multi ciudati. Ai cui sunt? Ce poveste au? De unde vin? Revin la povestea care ma preocupa. Mi-a ramas in minte imaginea craniilor din cimitirului Hallstat. Am vazut-o cu aproape un an in urma si imi tot rasare in imaginatie la cateva luni. Cranii cu frunze, nume si ani. O multime de (fosti) oameni, frumos randuiti.

Vacantele sunt o ocazie buna de a gandi in afara cutiei (a tarii?). Distanta fizica usureaza detasarea de propria viata, de realitate. Ma gandesc de cateva zile la oamenii de acum 5-10.000 de ani. Stiu, e filozfie de 2 lei, ganduri tampite etc. Cu toate astea nu-mi dau pace. Oare ce idealuri aveau oamenii aia? Ce-si doreau de la viata? Cum isi masurau realizarile? Ce ii motiva? De ce vroiau sa se diferentieze? Ce vedeau in copiii lor? Cum isi imaginau propria batranete? Ce ii facea fericiti? In fine, o mie de intrebari, urmate de aceleasi intrebari pentru cei care au construit cate o casa veche, care au locuit intr-o piateta acum 700 de ani, cei care lucreaza azi intr-o macelarie … samd.

Inca mai intreb oamenii ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari. Chiar daca sunt deja suficient de mari, s-ar putea ca inca sa nu se fi facut ce isi doreau. Eu unul vroiam sa ma fac om bogat. Credeam ca asa o sa am orice imi doresc si o sa fiu fericit. Asta, sau sa fiu inginer la fabrica de anvelope. Asteptam cu nerbadare sa cresc si sa ajung la stadiul in care oamenii sa faca ceea ce le spun eu. Intr-o zi am prins si refrenul when I grow up, there will be a day …  

Ar fi cool sa spun ca mereu am vrut sa fiu Rock Superstar, dar nu e asa. Nici nu stiu. Am vrut sa am lucruri si sa traiesc diverse experiente. Am deja o parte din ele si mi-ar fi usor sa am restul pentru a-mi intregi colectia de lucruri ce urmau sa ma faca fericit. Aici apare problema:

  • chiar daca ai masina dorita, va trebui sa mergi prin gropi, drumuri nesemnalizate si pline de idioti care se cred nemuritori
  • chiar daca ai casa dorita, fie ea o garsoniera sau o vila imensa, vei iesi din casa si vei da de aceeasi mizerie, aceeasi marlanie, la aceleasi gogoserii imense si plase de rafie
  • chiar daca ai o persoana iubita si te casatoresti, va trebui sa-ti condamni familia la mizerie
  • chiar daca ai afacerea pe care ti-o doresti, va trebui sa suporti sute de taxe, un sistem corupt si birocratizat la maxim, in care nu-ti poti plati nici taxele si nici nu poti obtine o finantare fara eforturi inumane
  • chiar daca ai o familie extraodinara pe care vrei sa o ajuti, va trebui sa te ploconesti in fata doctorilor sperand ca n-o sa-ti faca mai mult rau decat bine tratamentul dat de ei
  • chiar daca ai o gramada de bani, va trebui sa cumperi mizerie, sa suporti mizerie si sa ai cele mai frumoase lucruri intr-o mare de mizerie (de orice fel)
  • chiar daca ai un produs sau un serviciu extraodinar, va trebui sa te adresezi unei piete mici, sarace si needucate sau va trebui sa lucrezi cu statul si sa suporti alte compromisuri, fara sanse reale de a reusi prin propriile puteri
  • chiar daca …

Pana la urma, orice ai avea, nu vei reusi sa cumperi civilizatie, bun simt si un mediu decent in care poti creste si trai linistit. Am spus ca e usor sa observi din exterior. Putem vedea istoria Rusiei, evolutia poporului si a conducatorilor. Cand vor ajunge rusii la gradul de civilizatie al francezilor sau englezilor? As risca sa spun ca niciodata. Vor ramane habotnici, limitati, violenti - asta ca medie. Nu neg ca exista rusi extraordinari care au avut contributii extraodinare la bogatia umanitatii. Speranta lor cea mai buna? Sa devina miliardari si sa se mute in Monaco sau Londra. In rest, rusul de rand cu minime aspiratii va avea mereu o existena apasatoare. Nici Romania nu e departe. Daca ne uitam in istorie avem razboi, totalitarism, saracie, razboi, asuprire, rascoala, razboi, fanarioti, rascoala, razboi, razboi, totalitarism samd. Au fost niste mici perioade bune, de obicei cateva zeci de ani de evolutie, urmati de eliminarea tutoror elementelor progresiste si revenirea la totalitarism.

Speranta romanului de rand? Sa castige 1000 de euro? Sa-si ia Opel Astra diesel? Sa mearga in vacanta la Sinaia sau in Bulgaria? Sa citeasca Cancan, sa bea bere la pet si sa o astepte rezolvarea unei noi crime? Sa voteze cu ei ca sa iasa tot ei? Oricat m-as gandi, oricat as izola lucrurile, oricat as vrea sa imi imaginez ca poti avea sansa la o viata decenta, nu reusesc sa ma conving ca sunt pe drumul cel bun. Si ma intreb: Ce sa-mi doresc acum? Pentru ce sa muncesc? Care este "my higher purpose"? Unde ma duc alegerile deja facute? Pana acum m-au dus la mai bine, dar nu e binele pe care il doresc, e un bine in mijlocul unei mari mizerii, ceea ce nu e bine deloc. 

O sa termin postul asta brusc, ca elefantul. Ma intorc la redefinerea scopurilor, intrand in a treia luna de redefinire.

Author: "Dragos Manac" Tags: "Evolutie Personala, Hotnews, Neclasifica..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Thursday, 22 Jan 2009 16:24

"Pizza is a lot like sex. When it’s good, it’s really good. When it’s bad, it’s still pretty good."

Aseara am lansat promotia Fac cinste cu Zaza Pizza. In mai putin de 24 de ore s-au dat 991 de pizza la promotie. Pana si eu am primit una :)

Au mai ramas 9 pizza. Cel care face comanda cu numarul 1000 va castiga 10 pizza livrabile Sambata 24.01.09 intre orele 17-20. Numai bine sa-si stranga prietenii si sa dea o petrecere!

Ce am invatat din asta?

  1. Ca Zaza Pizza este zuper buna, lucru aflat cu propriile papile.
  2. Ca in 1 o zi cu 1000 de pizza poti face 1 viral reusit.
  3. Ca bloggingul functioneaza uneori mai bine ca presa scrisa (ziarul Manac a fost dat ca referinta).

Ii multumesc lui Vlad Talibasa si celor de la Zaza Pizza ca au fost de acord cu ideea mea. Imi cer scuze ca le-am facut o zi de cosmar ;-) Sunt convins ca rezultatele o sa se vada, caci sigur sunt cateva sute de oameni care s-au lamurit ca merita sa comanzi pizza si salate de la Zaza Pizza.

Sunati acum. Mai sunt 9! Sau sa spun … vor mai fi fost?

 

Author: "Dragos Manac" Tags: "Hotnews, Neclasificate, Oameni si locuri..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Date: Thursday, 22 Jan 2009 10:20

“There’s a pizza place near where I live that sells only slices. In the back you can see a guy tossing a triangle in the air.”

I-am asasinat. Cineva zicea in comentarii ca ori ii fac celebri ori ii ingrop. Deocamdata am reusit sa-i asediez cu comenzi.

Au avut deja sute de comenzi! Toata lumea da parola si numarul de telefon pentru Zaza Pizza gratuita pe YM sau pe mail. Unii spun ca au citit de oferta in Ziarul Manac. Altii nu pot pronunta parola. Ca sa facem fata isteriei declansate si sa reusim sa onoram toate comenzile, inainte sa depaseasca cele 1000 de pizza gratuite, am hotrat sa facem cateva schimbari in promotie:

  1. Livrarile pentru promotie se fac doar dupa ora 14.00. Avantajul este ca o sa vina la timp, nu cu intarziere, iar restul clientilor, care nu apeleaza la promotie, pot fi serviti intr-un interval scurt.
  2. Parola s-a schimbat, iar comanda functioneaza doar cu noua parola: ALOHOMORA.
  3. Clientii vechi sau care deja au beneficiat de promotie nu se califica pentru o noua comanda.
  4. Daca mai multe persoane vor sa comande impreuna, doar o pizza e gratuita.
  5. Daca mentionati oferta in alte locuri, o dati la ziar, o trimiteti prin email sau YM, mentionati sursa (blogul meu) si numele Zaza Pizza.
  6. Se livreaza doar in zonele care apar pe site. Si-ar dori sa livreze peste tot, dar este imposibil logistic, chiar daca strada pe care stai pare aproape.

Scopul meu este sa-i fac pe toti sa guste din Zaza Pizza si sa devina dependenti. Nu vreau nici sa-i falimentez pe cei de la Zaza Pizza si nici sa dezmagesc pe cineva. Din acest motiv sunt nevoit sa fac acest update la promotie. 

Va tin la curent. Pana atunci comandati! Au mai ramas cateva sute ;-)

 

Author: "Dragos Manac" Tags: "Hotnews, Neclasificate, Oameni si locuri..."
Comments Send by mail Print  Save  Delicious 
Next page
» You can also retrieve older items : Read
» © All content and copyrights belong to their respective authors.«
» © FeedShow - Online RSS Feeds Reader